sâmbătă, 29 martie 2014

În direct, cu dragoste

BUZZ!!!
maratri: io-teeee , cântă INNA!
maratri: să dai buzz...
maratri: La Marseillaise - Marcel Pavel
maratri is typing a message...
maratri: pardon, o franţuzoaică
maratri: Cred că Pavel o să cânte Deşteaptă-te române.
maratri: da'
maratri: sonor rău
maratri: nu are prestanţă
maratri: nu e... grandios, vorba lui musiu'
maratri: şi falsează, face pe deşteptu', face floricele
BUZZ!!!
Tu: Cocoooooo
Tu: A început ?
BUZZ!!!
BUZZ!!!
maratri: daaaaaaaa
Tu: eram la masă
maratri: s-au dat primele pase
maratri: acum
maratri: 3 min
Tu: ce a cântat Inna?
maratri: ei, da
maratri: au dat numai sfârşitul
maratri: şi oricum nu le ştiu
maratri: au comentat mulţi
maratri: i-au premiat pentru cele 100 de selecţii în naţională
maratri: pe Hagi, Munteanu şi alţi doi
maratri: da' tu nu te uiţi?
Tu: ce echipă avem ?
maratri: tocmai am avut prima ocazie periculoasă
maratri: coocooo!
maratri: nu te uiţi?
Tu: nu
maratri: avem o fază fixă acum
maratri: bate Bănel
Tu: sunt afară la ţigară
maratri: Tănase
Tu: intru acum
maratri: recuperează
maratri: s-au rupt bucăţi din gazon. Chiricheş mai aud.
maratri: mai am de auzit 8 nume.
maratri: Goian
maratri: 7 nume
maratri: Lazăr
maratri: 6 nume
maratri: minutul 7
maratri: 0-0
maratri: Bourceanu
maratri: mă pricep?
maratri: Marica
maratri: corner pt romania
Tu: da
maratri: Coner executat de Bănel către Goian
maratri: sunt la mijlocul terenului
maratri: pe partea franceză încă
Tu: pe ce program ?
maratri: atacă francezii pe flancul drept
maratri: fault comis de Goian
Tu: pe ce program e?
maratri: TVR1
maratri: prinzi?
maratri: prima faza fixă pentru Franţa
Tu: Nu prind.
maratri: trag ăia la poartă la zid.
maratri: spre poartă
maratri: fără probleme pentru portar.
Tu: Am Tvri.
maratri: A dat portarul nostru până la mijloc.
maratri: lovitura bătută repede de francezi
maratri: Marica face pressing
maratri: joc fragmentat
maratri: mingea e la portarul francez 
maratri: e si Raţ
maratri:Tănase, Tănase, Tănase în colţul careului 
maratri: e oprit de Bezema
maratri: Ribery
maratri: M'Vila, Cabaye, Ribery
Tu: Benzema
maratri: foarte bună diagonala franceză
maratri: Goian e liderul apărării noastre.
maratri: Marica reuşeşte să îi trimită lui Bănel
maratri: care centrează 
maratri: dar nu are niciun om la poarta franceză
maratri: Torje suspendat pentrut cumul de cartonaşe
maratri: ştiuu... Benzema, dar mai greşesc... na!
maratri: Minge pentru Lazăr trimisă de Tănase care avea şi alte soluţii
maratri: repunere de francezi
maratri: francezii dezvoltă un atac în flancul lor stâng
maratri: M'Vila
maratri: Sagna a încercat un doi
maratri: a obţinut o lovitură liberă
maratri: Cartonaş galben
maratri: Tănase
maratri: l-a ţinut pe unu' de tricou.
maratri: lovitură liberă
maratri: fault sancţionat
maratri: bate Martan
maratri: a respins Raţ.
maratri: alt fault
maratri: lovitura liberă pentru România
maratri: Bourceanu
maratri: ai noştri arată mult calm în aceste prime 16 minute
maratri: offsaid mare la poziţia lui Bănel Nicoliţă
maratri: te iubesc
maratri: Rami pentru Abidal
maratri: Un egal nu avantajeaza pe nimeni.
maratri: Scoate România din lupta pentru baraj.
maratri: Bourcean, Tănase
maratri: o pasă aiurea a lui Tănase
maratri: terenul a inceput să pună probleme
maratri: s-au desprins multe bucăţi
maratri: 55.00 de oameni fac valuri în Arena Naţională
maratri: ai noştri se apără pe 2 linii
maratri: doar Marica e mai în faţă
maratri: o pasă, o imprudenţă a lui Martan de care nu putem profita
maratri: Valbuena
maratri: Am cedat posesia Franţei dar ne apăram grupat.
maratri: bună lansarea lui Raţ
maratri: acolo a fost Cociş
maratri: au recuperat francezii
maratri: Cociş
Tu: eii?
maratri: situaţie bună pentru francezi
maratri: Bănel este acolo.
maratri: Va fi aruncare liberă pentru Franţa
maratri: E acolo Cociş.
maratri: vorbărie goală
maratri: Publicul este entuziast.
maratri: 23 de minute şi speranţele noastre au fundament
maratri: aruncare liberă pentru francezi
maratri: Ritmul partidei nu este unul foarte crescut.
maratri: Francezii sunt lăsaţi să combine.
maratri: Franţa pasează în continuare cu fundaşii
maratri: flancul stâng
maratri: Apare liber unu'.
maratri: Luchin iese bine.
maratri: Abidal iese bine.
maratri: O pasă Benzema.
maratri: Rezolvă Goian.
maratri: Iese Tătăruşanu.
maratri: Hai să sperăm că nu e nimic.
maratri: Asta ar mai lipsi.
maratri: Aşa zic ăia.
maratri: echipa noastra medicala s-a dus lângă Goian
maratri: poreclit Le President
maratri: Are un singur cartonaş roşu în carieră.
maratri: o grămadă de fete mişto în public
maratri: E greu pentru spectatori să nu fumeze şi să nu spargă seminţe.
maratri: aşa cică!
maratri: fault pentru România
Tu: te amuzi, coco
maratri: daaaa
maratri: Scriu o poveste după aia.
maratri: cartonaş galben pentru francezi
maratri: pentru M'Vila
maratri: L-a tăvălit pe unu' al nostru.
maratri: faza fixă
maratri: Bănel
maratri: Gazonul a sărit pur şi simplu la alunecarea francezului
maratri: a fost ocazie mare
maratri: poate fi un moment important al partidei
maratri: tragem la poarta franceză
maratri: au zid acolo (astea sunt descrierile mele)
maratri: vă daţi seama ce sânge fierbinte are unu' (francez)
....
maratri: Lazăr aleargă cu greutate dar este lăudabil efortul său!
maratri: Ribery atacat de Luchin
maratri: Presează Bourceanu
maratri: şut de la distanţă
maratri: al Franţei
maratri: prinde Tătăruşanu
maratri: o brazdă te poate califica la euro!
maratri: Aşa au zis.
maratri: ultimul minut al primei reprize jucate vreodată pe Arena Naţională
maratri: murmurul spactatorilor copra rumoarea brazdelor sărite din teren!!!
maratri: acoperă*
maratri: multe minute de prelungiri
maratri: 3 minute
maratri: Evra cred că şi-a înfipt piciorul în gazon!
maratri: aşa cică
maratri: e însoţit în afara terenului în vreme ce 55.000 de oameni cântă pt România.
maratri: Suporterii se manifestă la înălţimea decorului.
maratri: Remarcăm o prima repriză în care Franţa nu a avut nicio jumătate de ocazie!
maratri: Marica
maratri: Rami nu se complică.
maratri: Ştie ca Marica este foarte periculos.
maratri: Are 90 de Kg.
maratri: Dacă ar fi încercat o preluare, cu gazonul ăsta şi-ar fi pus sănătatea în pericol!
maratri: Fluier de final!!!!!!!!!!!
maratri: 0-0
maratri: Noi rămânem cu regretul
maratri: că la una din cele două ocazii pe care le-am avut, mingea nu s-a dus în poartă.
maratri: PUBLICITATE!!!
maratri: URSUS
Tu: coco, m-ai distrat copios
Tu: stai
maratri: da
maratri: cel mai tare meci ever!
Tu: atmosfera pe Arenă?
maratri: publicitate
maratri: fete frumoase
maratri: copii
maratri: lumea cuminte
maratri: ţipă, urlă, mişto
maratri: luminat mişto
maratri: au filmat din elicopter
maratri: stadionul plin
maratri: da' gazonul varză
maratri: Şi în seara asta nu mai văd Dr Grey.
maratri: Ce faci acolo?
Tu: Am ajuns la Pr\G 871.
maratri: Nici eu nu am văzut meciul....
maratri: L-am ascultat. L-am scris.
maratri: Da' să vezi ce o să îl comentez mâine!
maratri: dau şi citate!
maratri: Mâine seară vine mama.
maratri: Hai, fă treabă acolo!
maratri: Trebuia să ai TVR selectat deja.
maratri: cică: Ches că se? aveţi pană
maratri: Allez la mine
maratri: auzi bă?
maratri: ce e, bă?
maratri: ce vor mă, francezii ăştia la masă?
maratri: mămăligă cu ceapă, cică e Realte rumen de la pei
maratri: ce vrei, mă? nişte ţărani!
maratri: Asta a fost o reclamă
maratri: dar nu ştiu la ce.
maratri: E aşa cald, coco....
Tu: Aici azi a fost 17 grade.
maratri: aoileu
Tu: friguţ
maratri: aici au fost vreo 33-34
maratri: Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătăţii!
maratri: hai
maratri: din nou pe aceasta arena de secol 22
maratri: care, iată, arata cum visam cand eram mici
Tu: Nu e chiar asa
maratri: aşa zic ăştia!
Tu: ştii ca maratri am fost acolo
maratri: au început să comenteze
Tu: Ok
Tu: Bagă, Coco!
maratri: o repriză după care nu putem trage foarte multe concluzii
maratri: am reuşit să îi închidem pe francezi
maratri: ne putem lăuda cu două şanse de gol
maratri: ambele plecate de la Bănel Nicoliţă
maratri: ce mişto se vede
maratri: din elicopter
maratri: arată bine Bucureştiul
maratri: e bijuteria noastră
maratri: aplaudă intarea Joseph Blattre preşedinte FIFA
maratri: intrarea pe teren e aplaudată
Tu: îţi creşte inima, Coco?
maratri: ei, da
maratri: mă distrez, îmi place
maratri: intră şi francezii, în acelaşi dispozitiv
maratri: o muuulţime de tipe
maratri: Căpitanul Hugo Lloris, un căpitan foarte sigur
Tu: Cred că ţi-ai ratat vocaţia
maratri: Mircea Sandu îşi fixează cronometrul
Tu: Comentatoare 
maratri: Luchin, Goian, Chiricheş, Cociş, Tănase
maratri: ei, da, redau ce zic fraierii ăştia
maratri: este o primă lovitură de colţ pentru Franţa
maratri: Martan
maratri: se bate repede până la Riberi, care o întoarce către careul nostru, Goian
maratri: Ramir şutează
maratri: mingea se duce departe. Rami este un foarte bun executant al loviturilor libere.
maratri: Nu am înţeles nimic
Tu: eu pot să văd faza
maratri: Luchin nu a vrut să rişte la atacul lui Riberi
maratri: cursa lui Bănel
maratri: Marica
maratri: o centrare care vine
maratri: oooo
maratri: ce a încercat
maratri: acolo
maratri: Rami a atins mingea
maratri: am mai beneficiat noi de un 1-1 la Paris
maratri: o noua fază fixă
....
Tu: Nu găsesc postul cu meciul
maratri: Franţa insistentă
maratri: Bourcean şi Luchin nu reușesc să îi oprească pe francezi
maratri: scapă mingea în afara terenului
maratri: Evra
maratri: Riberi
maratri: Nicoliţă
maratri: aruncăm de la margine
BUZZ!!!
BUZZ!!!
maratri: da
maratri: ce e?
Tu: am intrat în cameră
maratri: bun
maratri: şi
maratri: ?
maratri: gata
Tu: am închis tv că nu găseam meciul şi nu mai aveam baterie
maratri: ok
Tu: nu, Coco
Tu: mai zi
maratri: Nicoliţă îl presează pe Hugo Lloris.
maratri: Luchin
maratri: a revenit Bourceanu
maratri: Goian
maratri: Tănase, Tănase elimină doi adversari din joc
maratri: De astfel de faze are nevoie arena nationala!
maratri: prea mult entuziasm la Bănel la această fază
maratri: mult efort puţin confort la aceasta fază!
maratri: 34 de grade au fost azi
Tu: da' acum ?
maratri: dar căldura dată de public ar trebui să nu moleşească jucătorii
maratri: jocul place
maratri: este antrenanttătăruşanu
maratri: hai Tătăruşanu
maratri: excelent Tătărușanu
maratri: Martan, Valbuenna
maratri: Centrează Valbuenna, prinde Bourceanu
maratri: suntem defensivi
maratri: creşte presiunea Franţei
maratri: Ribery Ribery Ribery
maratri: ce acţiune a născocit Ribery!
maratri: un dribling!
maratri: făcuţi mat Raţ, Bourceanu
maratri: mat adică şah mat
maratri: Abidal respinge din faţa lui Marica
Tu: mă doare rău picioruşu'
maratri: Excepţiiiiiional serviciul lui Bogdan Stancu!!!!!
maratri: aauuuuuuuuu, Coco
maratri: nu îţi mai zic de ăştia
maratri: joacă în draci
maratri: foarte aproape de gol
Tu: ba da, te rog
maratri: Nicoliţă trece la centru
maratri: Mingea i-a ţopăit în faţă lui Bănel 
maratri: Ribery nevoit să trimită în spate lui Evra
maratri: francezii se duc cu jocul în partea dreaptă
maratri: Benzema
maratri: Chiricheş şi Luchin încearcă să îl oprească
maratri: Bănel niciodată nu se vaită
maratri: nu simulează
maratri: dar e jos
maratri: Ribery cred că i-a facut ceva.
maratri: era sa ne dea Ribery ăsta un gol mai devreme
maratri: cică un sfert de oră până la pauză
maratri: a greşit
maratri: până la final
maratri: 0-0
maratri: Bosnia şi Belarus-ul sunt la egalitate
maratri: Bosnia conduce tot cu 1-0
maratri: ?
maratri: nu înţeleg
maratri: Bourceanu
maratri: Stancu
Tu: de puncte poate
...
maratri: la centru
maratri: mai sunt 12 minute
maratri: Francezii nu se grabesc
maratri: Sagna
maratri: Goian
maratri: foarte bun Goian
maratri: sigur în apărare
maratri: se complica francezii şi ne dau mingea
maratri: Bourceanu reacţionează şi vrea să îl pedepsească pe Martan
maratri: îl linişteşte Benzema
maratri: e bine să ai tupeu
maratri: te ajută
...
maratri: supărat
maratri: Piţurcă
maratri: nu a fost un meci foarte foarte spectaculos dar a fost un meci intens, un meci de luptă
maratri: (cum o fi asta?)
maratri: Piţurcă încearcă să găsească soluţia magică
maratri: Goian
Tu: cum ?
maratri: Tănase l-a dezechilibrat prin săritură pe Martan
maratri: Ribery scapă mingea în afara terenului
maratri: parcă avem tranşee pe teren
maratri: iese Marica 
maratri: intra Gigel Bucur
maratri: ce e deasupra terenului nu concordă deloc cu tranşeele de pe teren
maratri: Bucur intră când nu mai poate face nimic
maratri: dar peste ani va spune nepoţilor
maratri: Încă 2 minute
maratri: Luchin aruncă de la margine la Bourceanu care se g
maratri: grăbeşte
maratri: se derulează în bara de jos asistenţa tehnică
maratri: publicul fluieră
maratri: vrea ca România să atace
maratri: Bosnia are deja 4 puncte în plus
maratri: Tănase
maratri: Bucur
maratri: incomodat
maratri: de acele brazde
maratri: i-a intrat jumătate de picior
maratri: ultimile secunde
maratri: 20 sec
maratri: din prelungiri
maratri: şi-a revenit Sagna
maratri: spectaculos
maratri: a sărit peste primul rând de reclame
maratri: Final
maratri: gaaaaaaaataaaaaaaaa
maratri: 0-0
maratri: Bonjour Tristesse
BUZZ!!!
Tu: adormisem, Coco...
BUZZ!!!
BUZZ!!!
maratri: io sunt chioară
maratri: m-ai lăsat aici să bat câmpii
Tu: schlafen ?
Tu: nu
maratri: hai la culcare
Tu: căzut ochii în gură
Tu: preţ de fracţiune
maratri: de ce nu mi-ai zis?
maratri: gata
maratri: la culcare
Tu: păi, o dată m-a ajuns oboseala
maratri: sunt frantă
maratri: şi nu mai pot nici eu
maratri: am ţăcănit aici atâta
Tu: te sărută Coco
Tu: cel mai tare meci pe care l-am "văzut"
Tu: ne-am distrat
maratri: am muncit
Tu: dacă am fi  câştigat şi meciul era şi mai şi
maratri: hai, la somn
maratri: o fi şi mâine o zi
Tu: pup
maratri: pup şi eu
Tu: eeee
maratri: ?
Tu: iau motocicleta aia?
maratri: nu iei nicio moto
maratri: somn
Tu: ieftină
maratri: gata
maratri: nu
Tu: ok
Tu: iau numai o roată
Tu: şi casca
maratri: da, le pui lângă pipa englezească
maratri: noapte bună
Tu is typing a message.
Tu: somn uşor
maratri: somn uşor





















miercuri, 19 februarie 2014

Semne de frumuseţe


Fetiţa are o seringă şi o pacientă permanentă. Seringa i-a lăsat-o drept amintire asistenta care a tratat-o la domiciliu impotriva unei viroze căpătate la gradiniţă, iar pacienta ei este mamaia. Micuţa crede cu tărie că, dacă o tratează bine pe mamaia, acesteia o sa ii creasca alt sân pe locul celui extirpat.
  O controlează zilnic, tot aşteptând ca în locul cicatricei lungi să fi crescut, graţie tratamentelor ei meticuloase, "sâsa" multaşteptată.
   Pentru cea mică, mamaia este aşa dintotdeauna, dar ea încă nu se învaţă cu ideea. De fiecare dată când mamaia se întoarce de la doctor, de la unul adevărat de data asta, copila zburdă fericită văzând-o cu sânii amândoi la locul locul lor.
      "Mamaie, ţi-a pus doctorul sâsa la loc?" Abia apoi se dumireşte că, în locul cu pricina, mamaia şi-a pus balonul ăla greu şi mare, care de obicei zace acoperit cu un şervet pe noptieră. 
   " Da' te-a durut, mamaie, când te-a tăiat? Mai lasă-mă să văd o dată!" şi o trage iar de bluză să vadă cu ochii ei acel loc neted şi rozaliu. 
  Fetiţa povesteşte tuturor despre mamaia ei fără un sân. Când o întâlnesc, îmi sare repede în braţe. Ne alintăm puţin şi nu durează mult până începe să mă controleze în decolteu. E totul în regulă acolo, mă strânge tare-tare lângă obrazul ei şi-mi spune la ureche că mamaia e bolnavă... 
  Aş vrea să găsesc formula magică prin care să îi explic acestei mici făpturi că o femeie, chiar şi fără sâni, e tot frumoasă, tot plină de iubire, tot femeie. E o problemă pe care nici adulţii nu o înţeleg.
  Atenţie, fetiţei nu pot să îi servesc baliverne şi cu mamaia am vorbit deja. Nu are de gând ca, la peste şaizeci de ani câţi are, să-şi pună silicoane, fie ele chiar subvenţionate de către stat. Suntem trei generaţii şi toate trei dezbatem intens problema asta.
  Cred însă că mamaia va rămâne până la capăt pacienta de suflet a nepoatei sale şi-şi vor răspunde una alteia la întrebări fără să le înveţe nimeni cum s-o facă.

marți, 11 februarie 2014

"Ţine-te de flanel!"

   "Ţine-te de flanel!", vorba lui nea Mihai când îl învăţa pe fiu-său că în viaţă nu contează să fii băgat în seamă, ci doar să fii în rând cu ceilalţi. Că n-are sens să fii în frunte, primul, ci doar să fii acolo, printre ei, aproape. Ca la pomană, la veşnica pomenire, unde nu este important să apuce toată lumea de colivă, ci să se ţină de haina celui mai apropiat. O undă din vibraţia încărcată de har vă va ajunge şi pe voi.O lingură din arpacaşul dulce vi se va împărţi şi vouă şi poate chiar veţi nimeri o bombonică dură, cât să vă zdruncine ameninţător smalţul danturii cu greu tratate în multiple rate.
  Un preot care te îndrumă este un trainer bun. Aşa am gândit la ultima slujbă importantă din viaţa mea. De parcă văd doar traineri peste tot. Şi, mai ales, când nu te lasă să te înfrupţi, nu o să spună niciodată "Să n-o iei personal!" Iar când te împărtăşeşte nu  te evaluează pozitiv, zicând: "O fac pentru că ai nişte merite deosebite!" E lucru mare să fii preot, iar despre ce înseamnă să fii trainer, încă mai învăţ.
  Mă simt însă inspirată şi n-am de gând să mă ţin de flanel.
  Pe nea Mihai şi pe băiatul lui nu i-am văzut de-o viaţă.
  Aşa că pot să vă îndemn, ei n-au cum să mă audă: dați drumul la flanel și fiți voi înșivă!

marți, 20 august 2013

Paie în burtă

    Sunt amintiri de care nu ne putem descotorosi, care stau agățate de noi și care punctează diverse momente din viață cărora, cel mai adesea, nu le imprimă nicio semnificație ulterioară.
    O să vă povestesc despre ceea ce cred că este prima amintire din viața mea, produsă de o întâmplare nefastă petrecută în satul natal al mamei mele, în Bălțații Noi, devenit apoi Valea Râmnicului.
    Aveam puțin până în doi ani și îmi amintesc că mamaia mă căra cu ea de mână pe ulița satului în sus să vedem și noi femeia moartă pe care aveau să o taie pe burtă niște doctori și să o umple apoi cu paie. Amărâta, al cărui nume mama încă s-ar putea să îl mai știe, își luase viața singură și, dacă aș face niște cercetări amănunțite, poate că aș afla acum și motivul. Mai știu că eram așa de mică, pentru că mama n-a însoțit-o pe mamaia să vadă evenimentul de teamă să nu lepede, gravidă fiind cu sora mea mai mica cu doi ca mine. Așa că m-a trimis pe mine, făcând, inconștient, să prindă rădăcini în memoria mea această primă amintire, formată aproape numai din cuvinte, din imaginile din mintea mea a unei burți spintecate, a unor paie care aveau să fie îndesate într-un pântece golit, din tulburarea unor oameni buluciți pe turmulucii unui gard și din parcursul unui drum de țară ce parcă nu se mai sfârșea.
    Toate celelalte amintiri ale mele sunt ulterioare acesteia și, slavă Domnului, sunt destule!
   Știu că sunt alții care au amintiri și mai precoce, soțul meu, de exemplu, își amintește că era în landoul cu care îl plimba mama sa și, probabil când se plictisea în timpul staționărilor prea lungi, răsucea cu degetele de bebeluș ceva mai răsărit piulițele care reglau mânerul căruciorului.
    Iar dacă aș lansa o provocare să aflăm cui îi revin în minte imagini și întâmplări atât de timpurii, cu siguranță ar fi destui care să recunoască a avea în cotloanele memoriei astfel de amintiri fragmentate, care dau startul conștiinței de a fi a fiecăruia din noi.
    Nu e că până atunci nu am fi fost oricum înzestrați cu conștiință, că nu am fi fost vii, sunt studii care spun că suntem conștienți de noi încă mult înainte să fim recunoscuți ca atare.
    Ne creăm amintiri în fel și chip, ne întâlnim și povestim doar-doar  am putea descoperi și am putea pune cap la cap crâmpeie dintr-un trecut comun. Ne bucurăm când firele se leagă. Cel mai frumos e când trăim din plin, clădind viitoare amintiri durabile. O amintire poate să doară, să nedumerească, să înfurie, să întristeze, să încânte, să ne facă mari. Sunt crescută din amintiri și le plâng pe cele transformate de-a lungul timpului.
    Oricare dintre ele poate fi reținută într-un fel sau altul așa încât să poată fi apoi redată.
    Dar despre ultima amintire pe care ar putea să o aibă cineva, cine ce va putea să povestească?
    Așa că mă bazez pe voi că o să știți să aveți grijă de propriile voastre amintiri.

                                                                                                     În fotografie Darius Diaconeasa

joi, 25 iulie 2013

Îngerul bicicletelor

   
Cu vreo optsprezece ani în urmă, tata mă aştepta să vin acasă, în gara din Râmnicu Sărat, făcând trei'şpe - pai'şpe pe peron dintr-o parte în alta, într-un hal de surescitare cum nu îl mai văzusem până atunci. "Mi-au furat picioarele, mi-au furat bicicleta!", bolborosea ca un curcan zburătăcit. Păţise asta cât eu fusesem la examene, se întâmplase la noi în târg, în piaţă. Rămăsese fără bătrâna lui bicicletă, un Tohan verde "de damă", cumpărat aşa, fără cadru, anume să putem învăţa şi noi, fetele, s-o călărim băieţeşte, nu numai frate-miu. Ne-am rupt, pe rând, genunchii fiecare dintre noi,  ne-am disputat-o aprig, am tras-o la sorţi, am pus-o premiu, dar, mai ales l-a purtat pe tata de două ori pe zi la ţară, vreo 6 km dus-întors în două ture, unde hrănea câteva orătănii şi un câine credincios, indiferent de anotimp. N-a mai găsit-o niciodată şi nici alta n-a mai putut să-şi ia. Da, dacă ar fi fost să îi fi făcut vreodată tatălui meu un cadou adevărat, altul decât veşnicele perechi de şosete, acela ar fi fost o bicicletă. Tata s-a prăpădit și am ratat ocazia, aşa cum am ratat eu multe altele. Dar nu de toate îmi pare atât de rău.
    Ieri după masă, în Piaţa Obor, ni s-a furat bicicleta, de fapt un triciclu nemţesc pentru adulţi, dotat cu un coş de cumpărături între cele două roţi din spate. Şi nici măcar nu era a noastră! Eram cu soţul meu la cumpărături, nişte cartofi, vreo două vinete, un pepene, ca fiecare. Când ne-am întors la locul special amenajat, acolo unde priponisem tricicleta, nu ne-a venit să ne credem ochilor. Puhoi de lume peste tot, târgoveţi în toate părţile, bodyguarzi de la BGS, precupeţi şi hoţi! Toţi la vedere, mai puţin hoţii. Nimeni nu ştia nimic, nimeni n-a remarcat vehiculul furat, pe care, dealtminteri, îl admiră toţi trecătorii cu nesaţ. Era penibil, eram nişte caraghioşi, cum să ni se umfle ditamai tricicleta într-un loc unde până şi un ardei iute se negociază înainte de a fi băgat în traistă?
    Eu m-am întors acasă cu cartofii doldora în braţe, abia mascând cu ei inima-mi grea de supărare, iar soțul meu a plecat cu un echipaj la secția de Poliție pentru mai multe declarații. Furtul, pe de o parte, iar pe de alta acoperirea pagubei față de proprietar, ori tricicleta ori contravaloarea ei de vreo patru sute de euro, ne înghețase sufletul.
    Seara târziu, derulam înapoi filmul poveștii amândoi și ne dădeam seama că au fost niște momente care ni se păruseră suspecte. Un individ care s-a întors din drum, călare pe propria lui bicicletă și care, văzându-l pe soțul meu că proptește tricicleta în rastel a venit și și-a legat-o pe a lui alături, de o balustradă. Chiar ne-am gândit, fiecare în parte, de ce n-a pus-o și el în rastel, paralel cu a noastră. Probabil ca să poată acționa rapid, să aibă loc de acțiune. Ne-a mai trecut prin cap că a avut, cu siguranță și complici, probabil că ne-au urmărit prin piață și au ținut de șase cu telefoanele mobile. O treabă ca asta nu poți s-o faci decât în cârdășie. Și cei de la BGS, ei ce păzeau de fapt? Să numere grăunțele de pe știuleți, să iasă toate la inventar? Să nu se ia de gât cumpărătorii și vânzătorii când nu le ieșea tocmeala? Se pare că nu fără motiv un agent de la secția de furturi, un soi de ”copoi” cam ca Tommy Lee Jones din ”Evadatul” le-a spus mârâit printre dinți: ”Aveți grijă, știți că în vremurile astea greu se găsește un loc de muncă!”
    Ne găseam vinovați și noi, că lacătul cu care soțul meu a blocat roata n-a fost destul de solid, că am fi putut fi mai atenți la semnalele din jur, că am fi putut să ne grăbim. Că n-ar fi trebuit să fim atât de relaxați în piața cea mai mare a Bucureștiului, ziua-n amiaza mare! Nu mai vorbesc de explicațiile pe care a trebuit să le înșirăm în fața de acum ex-proprietarului  tricicletei, de comentariile filozofice că astfel de necazuri fac parte din viață și de angajamentul de a-i procura un alt vehicul de același tip.
    Aproape de miezul nopții a sunat telefonul. ”Copoiul” de serviciu ne-a anunțat că tricicleta a fost semnalizată de un agent de pază ca fiind abandonată undeva în piață.
    Să mergem la secție să o ridicăm.
    Nu știu dacă există un Dumnezeu al bicicletelor furate, dar am simțit intens că azi noapte un înger al acestora ne-a vegheat. 

marți, 25 iunie 2013

Bocceluţa


Bocci e ultima venită. S-a ales cu numele acesta pentru că e boccie, aşa de urâţică încât m-a bufnit râsul în secunda a doua după ce-am văzut-o. Tărcată, că nici nu-ţi dai seama ce expresie are, seamănă la fel de bine cu o maimuţică dar şi cu o mangustă. Cum să combini aceste două animale astfel încât să iasă o pisicuţă este un mister pe care nu încerc să-l descifrez, prefer s-o tachinez cu numele acesta caraghios şi gata.


 "Avem o pisicuţă." "Şi cum o cheamă pe pisica voastră?" "O cheamă Bokcy!" De parcă ştie cineva de unde i se trage numele! E suficient de sonor ca să răspundă când o chem şi destul de exotic pentru un animăluţ cu o făţucă în patru culori precum a ei.
Păi da, te îndeamnă la diminutive fără să vrei, trebuie s-o alinţi cumva ca să poţi depăşi bariera legată de aspectul fizic.
Taică-său e campion, cu pedigree, aşa s-a lăudat doamna de la care am luat-o. Un ditamai motanul albăstrui, fosta stăpână cică e "Chartreux", dar soţul meu este convins că e un "British Shorthair", în orice caz un căpăţânos de zici că tocmai înghițise un vrăbioi. Pisica mamă a fost prezentată ca "Angora", dar e o birmaneză, cel mult o pisică de Bali. Şi mie la telefon mi-a vîndut gogoşi, mi-a zis de Bocci că e băieţel, când colo, cele două probe, a sexului şi a puricilor, le-a ratat cu brio.
Ei, uite de aceea am dat pe ea  numai un leu, cât să nu-i fie de pomană pe lumea cealaltă fostei stăpâne. Că n-are caractere clare de la niciunul din părinţi, dacă ar fi fost toată albastră sau întreagă bej, cafea cu lapte, ar fi putut să treacă drept rasată, aşa, au scos-o din baia întunecată ţinând-o de gât ca pe o jivină, am schimbat două vorbe în hol şi gata adopţia. Riscantă treabă. Bocci are pe faţă mai multe culori, predominant e neagră, se disting apoi clar urme de roşcat şi de alb, iar tâmplele-i sunt vineţii, de parcă tocmai a fost tamponată cu albastru de metil. Pisică de război. Pisică glonţ. Bombardament. Pisică de asalt.
Bocci urmează lungului şir de animale care mi-au fost dragi. Codiţă, căţelul roşcovan, numit aşa pentru că tocmai citisem Băiatul din cămaşa cu cai, şleahta fără sfârşit de motani maidanezi Vasilică, căraţi de prin subsolul blocului spre disperarea mamei, apoi pisica Xena cea cu ochi violeţi, care m-a umplut de bube și pe care un veterinar mi-a recomandat să o tratez definitiv "cu un pietroi în cap". 
Au fost apoi Dolly şi Micky, o căţea dobermann, corcită şi ea şi un motan birmanez, o vietate seducătoare. Cu Dolly am dormit în pat un an, până s-a făcut prea mare ca să mai avem loc una de alta, iar Micky, motanul, din devotament, ne aducea ofrande din cartier alţi pui de pisoi pe care îi ucidea. 
Dolly s-a prăpădit la 12 ani, bolnavă, iar Micky s-a sfârşit în urma unei bătălii cu un câine. Stăpânul acestuia şi-a asmuţit animalul cu cruzime, însetat de victoria rasei câineşti asupra celei pisiceşti.
Au fost vietăţi dăruite sau pripăşite, nu contează, ne-au ţinut inspiraţi, îndrăgostiţi, uimiţi. 
E rândul lui Bocci. Când o alint, îi zic Boccellina sau Bocceluţa. Încă nu ne cunoaştem bine, încă e temătoare şi distantă. Acum doarme, leşinată după o zi de joacă, zvâcneşte în somn şi suge din reflex, cum făcea până de curând la ţâţa mamei ei.
Să nu facem confuzii.
Bocci nu e copilul meu, eu nu sunt mama ei.

joi, 30 mai 2013

Păpuşă goală într-un copac - part II

De acum mi-e clar că cine are prin vecini o păpuşă tristă, care ocupă nejustificat un colţ din casă, o să pândească un moment propice ca s-o agaţe în copacul din rondul dedicat. S-o fi făcut chiar o strigare, un îndemn civic de a participa la descotorosirea de mini manechinele astea, în scopul debarasării de amintiri stânjenitoare cât şi pentru propovăduirea unor tendinţe noi. 
În primul rând au lepădat de pe păpuşi şi ultimele rămăşiţe de veşminte, de parcă mult mai bine le-ar sta goale decât demodate sau ponosite. În goliciunea lor, ele probabil că exprimă oareşce, foarte posibil abandonul, dar cum să te transpui atât de mult în mintea seacă a făptuitorilor? Cu siguranţă le-au batjocorit, căci le lipsesc şi membre, una are sânii turtiţi, alta e mâzgălită şi s-or fi canonit zvârlindu-le în sus de atâtea ori până s-au agăţat definitiv în cioturi, că doar nu or fi rezemat vreo scară de tulpină ca să ajungă să împodobească crengile aşa.
Nu ştiu pe cine poate să distreze asta, nu face nimeni niciun efort să le dea jos, nici gunoierii nu scutură copacul. Efectul vizual e cel puţin surprinzător, am auzit şi alte persoane în tramvai dorindu-şi să coboare la staţia asta ca să le facă poze, s-au prins că se înmulţesc treptat, probabil noaptea, în anonimat.
Păpuşile nu au identitate. Au fost cândva Lidia, Cristina, Nadia, însă a dispărut cu totul generaţia asta. Acum sunt toate Barbie - ba mireasă, ba în vacanţă, până şi la birou, manager, există o păpuşă Barbie. Şi dacă nu există, ce contează, e chestie de marketing până o să cucerească şi asta piaţa. Acelaşi trup perfect în situaţii diferite. Toate la fel, toate iubitele lui Ken.
Păpuşile nu se dezvoltă în copaci, aşa că nu pot trece drept fructele acestuia din intersecţie. Copacul în sine nici nu mai contează, a devenit numai suport al unor jucării dezafectate. Păpuşile nu cresc în niciun fel, rămân mereu aceleaşi, se adaptează la toate vârstele fetiţelor. Rămân prietene pe viaţă sau până când fetiţa găseşte că partenera ei de joacă a devenit deodată demodată. Nu mai dă bine să iasă cu ea în lume, e depăşită ca structură, are expresia blocată, pantofi copilăreşti. Fetiţa se îndrăgosteşte şi, ca să n-aibă concurenţă, ascunde de ochii iubitului imberb păpuşa trădătoare a inocenţei ei recente. Singuri acasă, încep să împartă confidenţe, iar de aici până la surghiunirea în copac a tuturor păpuşilor părtaşe la acest amor e doar un salt în aer, cu detentă.
Păpuşile nu suferă, n-au sentimente proprii, sunt doar depozite de amintiri, butaforie reciclabilă, într-un proces modern de înnoire a patrimoniului personal. Trecând de dragostea precoce, fetiţele vor căuta noi surse de distracţie, care să lase tot mai puţine mărturii asupra nestatorniciei lor...

duminică, 12 mai 2013

Un tătic şi un Crăciun

Miruna

Povestea este scrisă de fratele meu, Cristi Brătulea! Eu i-am pus doar diacritice şi câteva virgule...  
                                                                                                                                          
    Joi noapte Mirunei i-a fost cam rău, a tuşit într-una. Dimineaţa, când a dus-o Aurora la creşa, a informat-o pe Magda, educatoarea. După amiază - amândoi la serviciu. Aurora a uitat telefonul acasă. Mă sună pe la 16:30 şi-mi spune că Mirunei i-a fost rău, temperatura şi tuse şi i s-a dat tratament la creşă. Acum era acasă şi dormea. Am stabilit sa mergem cu ea la urgenţe în spital, când o să vin şi eu acasă, după ora 18. Am sosit şi Aurora îmi spune că la creşa a avut 38 cu 2, i s-a dat Ibalgin şi la 2 ore după ce a luat Ibalginul avea 38 cu 5. Nasol!
    S-a trezit pacientul. În timp ce o îmbrăca, noi discutam despre starea ei de sănătate. Şi-a dat seama unde vom merge şi a început... infernul: "Nu vleaaauuuuu la Alinaaaa!", Alina fiind medicul ei de familie."Nu mergem la Alina"! Nuuuuu vleauuuuuu la doctoooor!" "Mergem doar la plimbare cu maşina! Nu vrei sa conduci tu?" "Nuuuuuuu, nuu vleaaaauuuuuu!" Am luat-o în braţe şi ne-am dus la maşina. Eu în spate cu ea, Aurora la volan! În spate, stând cu ea, m-am simţit ca-n mijlocul galeriilor reunite stelisto-rapidisto-dinamoviste! "Nu vleauuuuuuuuuu la doctooorrr! Nu vleaaauuuuuu injecţiiiiiii!" Dacă aş deschide trapa, mi s-ar face loc mai ceva ca celor de la Smurd! 
    Ajungem la spital. Ne dăm jos. Închidem portierele. "Nuuuuu vleaaaaauuuuu la doctorrrrrrr! Nu vleau injecţiiiiiii!" Oare de ce portarul a intrat în gheretă?! O fi izolată fonic, îmi spun! Trecem de poartă.Cu fiecare pas, decibelii emişi de Miruna îşi fac simţite efectele! "Nuuuu vleauuuuuuu la doctooorrrr!", motoarele unui Boeing la decolare sunt "mici copii" pe langă ce "scoate" Miru! "Nu vleauuuuu injecţiiiiii"! Toate privirile celor aflaţi în curtea spitalului sunt pe noi!   Timpul s-a oprit in loc: bârfele pacientelor ieşite-n curte sau pe geamul saloanelor au rămas în vânt, fumul celor care au ieşit la o ţigară parcă a îngheţat! Mai avem cam 15 m. Se văd treptele şi uşa salonului de primiri urgenţe. În timp ce Miruna "scandează" "nu vleauuuuuu la doctorrrr!", trecem pe lângă maşinile parcate în interiorul spitalului şi observ cu coada ochiului cum două din ele încep să clipească din stopuri şi semnalizări! Mde, sensibile(scumpe)! 
    Ajungem la trepte şi, în timp ce le urcăm, îmi imaginez că asistenta este deja cu uşa cabinetului deschisă, aşteptându-ne. Intrăm în sala de aşteptare şi-mi revin. Nici gând de asistentă în pragul usii! O fi având pacient... Mă apropii de uşă. "Nu vleauuuuuu la doctooorrrr"!, ecoul sălii de aşteptare amplifică "dorinta" Mirunei!" Cioc-cioc"!, nu aud nimic şi deschid uşa încet. În spatele unui birou, o asistentă e cu privirea într-un monitor. Studiază sau e pe Facebook! "Nu vleauuuuuu!" "Ce a păţit?", i-am citit pe buze. Tuse... temperatură...! Ridică un receptor şi vorbeşte cu cineva. "Recitalul" continuă! "Haideţi s-o cântărim până vine dl. doctor!" "Nu vleauuuuu"! 11 kg are... modelul meu! Aeromodel! Cu plămâni de Boeing!
    Se deschide uşa. "Bună ziua - bună ziua"! "Ce a păţit copilul?" "Nu vleauuuuu la doctorrrrr, nu vleauuuuuu injecţiiiiii"! E rândul medicului să-mi citească pe buze: tuse... temperatură....! A scos stetoscopul şi ascultă pe Miru. "Nu vleeeaaaaauuuuuu!" "La plămâni nu are nimic!" Mi s-a luat o piatră de pe inimă! Mi se pare că şi Miruna s-a calmat la auzul vorbelor! "Hai să verificăm şi gâtul, vrei? Scoţi limbuţa şi facem aaaa!" Miruna-i calmă şi face ceea ce îi spune dl. doctor. "Şi gâtul este curat", ni se spune! Respirăm uşuraţi! Dl. doctor prescrie reţeta."Ştiţi, domnu' doctor, noi nu am vrea să-i dăm antibiotice!" "Nici nu este cazul"!
    O bucurie imensă îmi invadează tot corpul: este pentru prima dată când un medic de la urgenţă nu prescrie tratament cu antibiotice, sirop sau injectabil! Dl. doctor se ridică de la birou, îi dă Aurorei reţeta şi, în timp ce o mângâia pe cap pe Miruna, spune: "Mai sunt şi oameni cu caracter"!!! "Bună ziua şi serviciu uşor vă dorim"! Închidem uşa în urma noastră şi, în acelaşi gând şi timp cu Aurora, mă îndrept către avizier. Aurora: "Ce zi este astăzi?"Eu, aproape în acelaşi timp: "În cât suntem azi?" Luni, marti... Se deschide uşa cabinetului, iese dl.doctor. Trece pe lângă noi cu paşi repezi şi zâmbeşte. Şi-a dat seama ce făceam!
    Vineri, 10 mai 2013, medic de garda, dr. Crăciun!



miercuri, 24 aprilie 2013

Păpuşă goală într-un copac


   "Păpuşă goală într-un copac", asta e tema și, dacă nu reușiți să vă închipuiți imediat imaginea asta, îmi va fi greu să vă descriu stupoarea de a vedea o ditamai păpuşa goală, bălăngănind în singurul copac din mijlocul unui rond de mahala. Îi lipsesc mâinile, însă altminteri pare completă, deşi despuiată. Copacul în care e agățată, la fel, e încă lipsit de frunze şi asta nu-i normal, ţinând cont de momentul calendaristic în care ne aflăm. Te înfioară imaginea asta, ba chiar te ia cu frig numai privind copacul chel împodobit cu o păpuşă spânzurată aiurea.
   Zile întregi m-am întrebat cine o fi pedepsit aşa păpuşa aia sau cine o fi avut ideea unei glume atât de sinistre. Cum o fi fost ca, în drum spre primul tomberon, să-i fi venit gândul netrebnic de a se descotorosi de ea azvârlind-o într-un copac, prin nimic altceva deosebit decât prin singurătatea lui. O fi privit în jur, o fi avut spectatori, l-o fi îndemnat cineva? Dar de ce să mă gândesc la autor ca la un "el"? Poate a fost o "ea", sătulă să fi fost tratată ca o păpuşă dezarticulată. Şi atunci, s-o fi debarasat de orişice i-ar fi adus aminte de statutul ei, atât de feminin, dar nefolositor. Să nu uităm că îi lipsesc braţele acestei jucării nefericite. Deşi ea n-are sentimente proprii, a fost tot timpul doar proiecţia unor dorinţe, al unui ideal de-a fi - cu părul lung şi ondulat, atunci când trebuia să reprezinte frumuseţea, rigidă când trebuia să pară demnă, stând în şezut cu fusta vălurită pe cuvertura unui recamier când trebuia să fie doar decor. O astfel de păpuşă nu-şi pierde mâinile degeaba, i-or fi fost smulse, i s-or fi făcut şedinţe voodoo. Orice femeie traumatizată devine expertă în tehnici de schilodit rivala.
    Acasă am o păpuşă asemănătoare de când eram de-o şchioapă, o cheamă Lidia, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să o arunc, în niciun caz să o expun aşa. Nepoata mea a îmbrăcat-o cu nişte hăinuţe mici de când era ea bebe şi uite că aşa mai amăgeşte un suflet de fetiţă.
   Zile de-a rândul mi-am propus să-i fac o poză acestui ansamblu copac-păpuşă şi n-am reuşit. Ba am uitat să îmi iau aparatul, ba n-am găsit un card disponibil, ba m-am gândit că o trecătoare ca mine fotografiind imaginea aceea poate părea la fel de ciudată ca şi păpuşa însăşi. Acum trei zile eram aproape pregătită, dar ce să vezi, în crengile copacului se leagănă acum în vânt două păpuşi, la fel de dezmembrate, identice aproape!   
De data asta poza am făcut-o în viteză şi o postez aici, dar şi-a pierdut efectul, căci două păpuşi cu aceeaşi soartă nu mai au urmă de mister. Ansamblul meu va deveni curând un loc comun. Am presimţirea că va fi o faptă în serie, premeditată şi uite aşa se duce naibii toată arta şi toată poezia. Şi cred că soluţia va fi să se taie cât mai urgent copacul, dacă va incita în continuare în loc să-și vadă de treaba lui, să facă şi el niște frunze acolo...