Astăzi m-am hotărât să mă tund. Şi, pentru că nu fac din asta un eveniment, m-am dus la un coafor modest din cartier. O tunsoare e o tunsoare, urmează şi ea o procedură, important e meşteşugul celei care o execută, nu chiria pe metru pătrat pe care patronul trebuie să o plătească.
Spaţiul acesta, amenajat într-o "casă pe pământ", funcţionează atât ca frizerie cât şi ca salon de coafură, aşa scrie pe geamul de afară cu vopsea. În fapt, erau deja înaintea mea la tuns şi bărbierit doi tineri. Cu cât mai diversificată treaba, cu atât mai palpitant! Singura lucrătoare în exerciţiu, o tânără bine făcută, cu plete negre tuci, gradate în două trepte atent selecţionate, a îngheţat o clipă cu briciul în aer deasupra unui obraz abia săpunit şi m-a rugat frumos s-aştept să-mi vină rândul. În holul de la intrare era încă o doamnă şi mă întrebam ce-o fi cu ea, că nu părea că-i programată, deşi era cam ciufulită.
Abia m-am aşezat pe scaunul reglabil, abia m-a înfăşurat cu şorţul ăla impermeabil până la urechi, că a şi apărut un tip în tocul uşii. Şi am ştiut că-i poliţist de cum a intonat primele vocale. Mă mir şi eu de mine de intuiţia avută! Şi cum a început el să-i toarne coafezei complimente, că, vai, dar tot frumoasă eşti, că, vai, dar cum de nu te-ai măritat, că, vai, dar e păcat să rămâi atât de singură şi aşa frumoasă! Fata cam rămăsese cu bretonul meu prins între degete, în aer aşa că am intervenit, doar o să schimbe poliţaiul vorba:
"Vă rog să n-o intimidaţi, că s-ar putea să-mi strice freza!" Dar nu mai putea omu' de freza mea!
"Eh, cum nu mai sunt vremurile de altădată... Nu-i aşa, doamnă?, făcu la ciufulita de la intrare. Când eram eu poliţist (aha!) făceam de pază la blocul ăsta de pe colţ, al diplomaţilor şi veneam la cârciuma asta de peste drum, îmi aruncam vestonul şi cascheta şi jucam tenis de masă... aveau o bere bună... tu erai mică... maică-ta mă ştie! Nu-i aşa, doamnă?", ceru iar confirmare.
"Acuma nu mai merge, am împlinit cincizeci de ani de multişor. Dar tu nu îţi iei nişte zile libere, nu pleci la mare două zile? Măi, dar frumoasă eşti!"
"Mă duc în Turcia la vară, aştept să-mi iasă nişte acte...", a zis şi ea, că să-i arate că oareşice intenţii are.
"Aha, vrei să-ţi deschizi un salon acolo! Să-ţi dau nişte adrese, am nişte cunoştinţe. Aşa cochetă precum eşti... Dar, totuşi, poate vrei să mergi la mare..." Şi aveam emoţii de parcă de acceptul ei avea să depindă cărarea mea pe stânga.
În nici zece minute noul meu look era deja gata. Uşor cazon, croit rapid din câteva clănţănituri de foarfece.
