Emma si ingerasii mei

10 mai 2009, Ziua Părinților de Îngeri, București, preluări din postările de atunci de pe site-ul Organizației EMMA http://www.organizatiaemma.ro/

”Da, și a fost ziua de ieri, cu lumina sa specială, cu căldura și cu muzica ei fermecată, cu liniștea aceea în care fiecare știa exact pentru ce se află acolo. Nu era nevoie să știi cine era fiecare, deși ar fi fost plăcut, eram toate mămici și părinți de îngeri.

Soțul meu a cules din iarbă o hârtiuță colorată, a prins-o la capătul sforicelei cu care era legat balonul, ca să îl recunoască dintre celelalte când avea să fie sus, pe cer. Era o hârtie mică, de bomboană colorată. A fost acesta semnul distinctiv pentru balonul meu, condus de Sâmburel și ceilalți îngerași? Nu, cum poți să urmărești o bucațică de celofan colorat mai mult de zece metri? Au fost ochii noștri nesățioși, nedezlipiți de traiectoria balonului, de avântul pe care îl avea...

”Sâmburel al nostru e primul, îl vezi?”, mi-a șoptit soțul meu, mândru.

Era primul, într-adevăr și, dacă vreau ca asta să aibă o semnificație, ar fi că, iată, era ultimul venit în galeria atâtot îngerași, cel mai micuț și cel din urmă plâns...

Era un balonaș! Ne-am agățat speranța și dorul de un balonaș și ne-am dat drumul baierelor inimii privindu-i zborul spre neant!

Mulțumesc Bianca, Marwana, Liliana, Ana și tuturor mamelor care au făcut posibilă seara de ieri!

Cred că atunci când sunt, pentru unii, suspect de bună, când purtarea mea frizează incredibilul, când sunt aeriană, cred că atunci îi port pe umeri pe toți îngerașii mei.

Sâmburel (Doamne, oare care dintre voi i-ați spus prima dată așa?) a rămas un pui mic, peste al cărui nume s-a contopit imaginea celestă, amprentată pe retina mea pentru  vecie, al celui din urmă frățior al său, al șaptelea plecat. Am o singură imagine în minte, aceea duios de angelică a ultimului meu puiuț.

”Nu știam cum arată îngerii până să îl fi privit pe el."

Iar astăzi, ca și atunci, mă simt într-o totală lipsă de mine însămi... 

Cascadoriile Angelinei

    O ştiu pe Lara Croft de când jucam jocuri pe calculator şi încercam obsesiv să trec cu ea la un nivel superior. Îmi amintesc că era destul de împiedicată, dar, ca să spun cinstit, asta se datora lipsei de coordonare dintre degetele mele pe tastatură şi strategia pe care o urmăream. Că doar nu se căţăra fata şi nici nu făcea tumbe în aer de capul ei!
    Acuma, nu e că întruchipată fiind de Angelina, aventurile Larei ar fi mai coerente. Nu mă mai interesează ea, ci Angelina Jolie, care în filmul ăsta e încă echipată cu sânii ei originali.
    O plac pentru că este fiica lui Jon Voight şi mă intrigă faptul că a fost soţia lui Billy Bob Thornthon. Mi se pare firesc să fie partenera lui Brad Pitt şi o privesc fără să mă satur şi fără să mă hotărăsc dacă buzele ei îndeajuns de pline încât "să faci din ele o oală de sarmale" mi se par demne de copiat sau nu. Asupra figurii ei mi-am făcut deja o părere clară - e prea lătăreaţă, e prea bufnită-n faţă! A, şi am mai şi văzut-o jucând în diferite filme, în altele decât în Lara Croft. E harnică şi talentată şi încă poate să facă roluri mari.
    Dar despre hotărârea ei de a-şi tăia sânii, nu am cuvinte! O dublă mastectomie care ar trebui să îi salveze viaţa! Şi dacă ar fi fost să-şi ciopârţească gura, ar fi făcut același lucru, deşi tocmai aceste buze cărnoase sunt însuși brand-ul ei. Dar Angelina va şti să-şi spună replicile mai departe cu orice fel de buze, aşa cum Lara Croft ar şti să facă salturi mortale chiar dacă sânii ei cei noi i-au mai schimbat centrul de greutate.
    Iar eu promit să urmăresc actriţa și femeia, fără să caut să mai aflu bârfe despre ea.

Curte de poliţai

   Astăzi m-am hotărât să mă tund. Şi, pentru că nu fac din asta un eveniment, m-am dus la un coafor modest din cartier. O tunsoare e o tunsoare, urmează şi ea o procedură, important e meşteşugul celei care o execută, nu chiria pe metru pătrat pe care patronul trebuie să o plătească.

   Spaţiul acesta, amenajat într-o "casă pe pământ", funcţionează atât ca frizerie cât şi ca salon de coafură, aşa scrie pe geamul de afară cu vopsea. În fapt, erau deja înaintea mea la tuns şi bărbierit doi tineri. Cu cât mai diversificată treaba, cu atât mai palpitant! Singura lucrătoare în exerciţiu, o tânără bine făcută, cu plete negre tuci, gradate în două trepte atent selecţionate, a îngheţat o clipă cu briciul în aer deasupra unui obraz abia săpunit şi m-a rugat frumos s-aştept să-mi vină rândul. În holul de la intrare era încă o doamnă şi mă întrebam ce-o fi cu ea, că nu părea că-i programată, deşi era cam ciufulită.

   Abia m-am aşezat pe scaunul reglabil, abia m-a înfăşurat cu şorţul ăla impermeabil până la urechi, că a şi apărut un tip în tocul uşii. Şi am ştiut că-i poliţist de cum a intonat primele vocale. Mă mir şi eu de mine de intuiţia avută! Şi cum a început el să-i toarne coafezei complimente, că, vai, dar tot frumoasă eşti, că, vai, dar cum de nu te-ai măritat, că, vai, dar e păcat să rămâi atât de singură şi aşa frumoasă! Fata cam rămăsese cu bretonul meu prins între degete, în aer aşa că am intervenit, doar o să schimbe poliţaiul vorba:

   "Vă rog să n-o intimidaţi, că s-ar putea să-mi strice freza!" Dar nu mai putea omu' de freza mea!

   "Eh, cum nu mai sunt vremurile de altădată... Nu-i aşa, doamnă?, făcu la ciufulita de la intrare. Când eram eu poliţist (aha!) făceam de pază la blocul ăsta de pe colţ, al diplomaţilor şi veneam la cârciuma asta de peste drum, îmi aruncam vestonul şi cascheta şi jucam tenis de masă... aveau o bere bună... tu erai mică... maică-ta mă ştie! Nu-i aşa, doamnă?", ceru iar confirmare. 

   "Acuma nu mai merge, am împlinit cincizeci de ani de multişor. Dar tu nu îţi iei nişte zile libere, nu  pleci la mare două zile? Măi, dar frumoasă eşti!"

   "Mă duc în Turcia la vară, aştept să-mi iasă nişte acte...", a zis şi ea, că să-i arate că oareşice intenţii are. 

   "Aha, vrei să-ţi deschizi un salon acolo! Să-ţi dau nişte adrese, am nişte cunoştinţe. Aşa cochetă precum eşti... Dar, totuşi, poate vrei să mergi la mare..." Şi aveam emoţii de parcă de acceptul ei avea să depindă cărarea mea pe stânga.

   În nici zece minute noul meu look era deja gata. Uşor cazon, croit rapid din câteva clănţănituri de foarfece.

Cum am aflat că sunt afonă

   Am un coleg la departamentul IT foarte talentat. Şi nu vorbesc aici despre abilităţile lui informatice, deja, pentru mine, oricine ştie mai mult decât Ctrl+C/Ctrl+V, e as în domeniul ăsta, aşa încât el, pentru mine, face adevărate magii de fiecare dată când îi solicit intervenţia.
   E vorba de talentul lui artistic - cântă, susţine numere de stand-up, ce mai, se pare că, dincolo de biţişorii pe care îi gestionează zilnic în computerele noastre, are adevărate veleităţi artistice.
   Astăzi am vorbit cu el pe skype şi i-am zis că sorry pentru vocea gâjâită, dar sunt răcită şi sunt şi de felul meu afonă. Zice - n-ai cum să spui că eşti afonă, oricine poate să cânte măcar karaoke cu succes... Era drăguţ. Dar eu nu pot să cânt şi nici nu pot să trec peste argumentul ăsta fără să explic. Eu chiar n-am voce, sunt afonă.
   Dar tu cum faci să ştii atât de sigur asta?
   Păi stai să vezi, că ştiu de când eram mică. Pe vremea aia, existau celebrele concursuri artistice între şcoli, Cântarea României. Bineînţeles, copil cuminte, cântam şi eu în corul şcolii, vorba lui Gellu Naum în Apolodor, făceam şi eu ce-i mai uşor,/ cântam la cor. Participam conştiincioasă la toate repetiţiile, deşi mă cam mira că doamna profesoară mă tot schimba când la vocea a II-a, când la vocea a III-a...
În ziua spectacolului, pe scena Casei de Cultură, după ce ne-au aliniat frumos, pe mine într-o poziţie fruntaşă, deci bine conform criteriilor mele personale de pe atunci, înainte să ne dea tonul pentru repetiţia generală, minunata doamnă profesoară de muzică s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit cu maximă blândețe: "Marinela dragă, pe tine te rog frumos să nu cânţi cu adevărat, ci doar să te prefaci!..." Așa că am făcut, cu un la fel de mare avânt patriotic, un redutabil playback.
   Şi totodată am aflat un adevăr despre mine pe care îl recunosc cinstit. Ştiu un singur cântec cap-coadă, "Broscuţa Oac" de Trio Grigoriu, pe care l-am învăţat pe dinafară ascultând o placă de vinilin a tatei până la epuizare.
   Aşa că, dacă mă invitaţi vreodată la karaoke cu gând să vă distraţi, atunci e musai ca mie să îmi asiguraţi înregistrarea asta!

În direct, cu dragoste

BUZZ!!!

maratri: io-teeee , cântă INNA!

maratri: să dai buzz...

maratri: La Marseillaise - Marcel Pavel

maratri is typing a message...

maratri: pardon, o franţuzoaică

maratri: Cred că Pavel o să cânte Deşteaptă-te române.

maratri: da'

maratri: sonor rău

maratri: nu are prestanţă

maratri: nu e... grandios, vorba lui musiu'

maratri: şi falsează, face pe deşteptu', face floricele

BUZZ!!!

Tu: Cocoooooo

Tu: A început ?

BUZZ!!!

BUZZ!!!

maratri: daaaaaaaa

Tu: eram la masă

maratri: s-au dat primele pase

maratri: acum

maratri: 3 min

Tu: ce a cântat Inna?

maratri: ei, da

maratri: au dat numai sfârşitul

maratri: şi oricum nu le ştiu

maratri: au comentat mulţi

maratri: i-au premiat pentru cele 100 de selecţii în naţională

maratri: pe Hagi, Munteanu şi alţi doi

maratri: da' tu nu te uiţi?

Tu: ce echipă avem ?

maratri: tocmai am avut prima ocazie periculoasă

maratri: coocooo!

maratri: nu te uiţi?

Tu: nu

maratri: avem o fază fixă acum

maratri: bate Bănel

Tu: sunt afară la ţigară

maratri: Tănase

Tu: intru acum

maratri: recuperează

maratri: s-au rupt bucăţi din gazon. Chiricheş mai aud.

maratri: mai am de auzit 8 nume.

maratri: Goian

maratri: 7 nume

maratri: Lazăr

maratri: 6 nume

maratri: minutul 7

maratri: 0-0

maratri: Bourceanu

maratri: mă pricep?

maratri: Marica

maratri: corner pt romania

Tu: da

maratri: Coner executat de Bănel către Goian

maratri: sunt la mijlocul terenului

maratri: pe partea franceză încă

Tu: pe ce program ?

maratri: atacă francezii pe flancul drept

maratri: fault comis de Goian

Tu: pe ce program e?

maratri: TVR1

maratri: prinzi?

maratri: prima faza fixă pentru Franţa

Tu: Nu prind.

maratri: trag ăia la poartă la zid.

maratri: spre poartă

maratri: fără probleme pentru portar.

Tu: Am Tvri.

maratri: A dat portarul nostru până la mijloc.

maratri: lovitura bătută repede de francezi

maratri: Marica face pressing

maratri: joc fragmentat

maratri: mingea e la portarul francez 

maratri: e si Raţ

maratri:Tănase, Tănase, Tănase în colţul careului 

maratri: e oprit de Bezema

maratri: Ribery

maratri: M'Vila, Cabaye, Ribery

Tu: Benzema

maratri: foarte bună diagonala franceză

maratri: Goian e liderul apărării noastre.

maratri: Marica reuşeşte să îi trimită lui Bănel

maratri: care centrează 

maratri: dar nu are niciun om la poarta franceză

maratri: Torje suspendat pentrut cumul de cartonaşe

maratri: ştiuu... Benzema, dar mai greşesc... na!

maratri: Minge pentru Lazăr trimisă de Tănase care avea şi alte soluţii

maratri: repunere de francezi

maratri: francezii dezvoltă un atac în flancul lor stâng

maratri: M'Vila

maratri: Sagna a încercat un doi

maratri: a obţinut o lovitură liberă

maratri: Cartonaş galben

maratri: Tănase

maratri: l-a ţinut pe unu' de tricou.

maratri: lovitură liberă

maratri: fault sancţionat

maratri: bate Martan

maratri: a respins Raţ.

maratri: alt fault

maratri: lovitura liberă pentru România

maratri: Bourceanu

maratri: ai noştri arată mult calm în aceste prime 16 minute

maratri: offsaid mare la poziţia lui Bănel Nicoliţă

maratri: te iubesc

maratri: Rami pentru Abidal

maratri: Un egal nu avantajeaza pe nimeni.

maratri: Scoate România din lupta pentru baraj.

maratri: Bourcean, Tănase

maratri: o pasă aiurea a lui Tănase

maratri: terenul a inceput să pună probleme

maratri: s-au desprins multe bucăţi

maratri: 55.00 de oameni fac valuri în Arena Naţională

maratri: ai noştri se apără pe 2 linii

maratri: doar Marica e mai în faţă

maratri: o pasă, o imprudenţă a lui Martan de care nu putem profita

maratri: Valbuena

maratri: Am cedat posesia Franţei dar ne apăram grupat.

maratri: bună lansarea lui Raţ

maratri: acolo a fost Cociş

maratri: au recuperat francezii

maratri: Cociş

Tu: eii?

maratri: situaţie bună pentru francezi

maratri: Bănel este acolo.

maratri: Va fi aruncare liberă pentru Franţa

maratri: E acolo Cociş.

maratri: vorbărie goală

maratri: Publicul este entuziast.

maratri: 23 de minute şi speranţele noastre au fundament

maratri: aruncare liberă pentru francezi

maratri: Ritmul partidei nu este unul foarte crescut.

maratri: Francezii sunt lăsaţi să combine.

maratri: Franţa pasează în continuare cu fundaşii

maratri: flancul stâng

maratri: Apare liber unu'.

maratri: Luchin iese bine.

maratri: Abidal iese bine.

maratri: O pasă Benzema.

maratri: Rezolvă Goian.

maratri: Iese Tătăruşanu.

maratri: Hai să sperăm că nu e nimic.

maratri: Asta ar mai lipsi.

maratri: Aşa zic ăia.

maratri: echipa noastra medicala s-a dus lângă Goian. 

maratri: poreclit Le President

maratri: Are un singur cartonaş roşu în carieră.

maratri: o grămadă de fete mişto în public

maratri: E greu pentru spectatori să nu fumeze şi să nu spargă seminţe.

maratri: aşa cică!

maratri: fault pentru România

Tu: te amuzi, coco

maratri: daaaa

maratri: Scriu o poveste după aia.

maratri: cartonaş galben pentru francezi

maratri: pentru M'Vila

maratri: L-a tăvălit pe unu' al nostru.

maratri: faza fixă

maratri: Bănel

maratri: Gazonul a sărit pur şi simplu la alunecarea francezului

maratri: a fost ocazie mare

maratri: poate fi un moment important al partidei

maratri: tragem la poarta franceză

maratri: au zid acolo (astea sunt descrierile mele)

maratri: vă daţi seama ce sânge fierbinte are unu' (francez)

....

maratri: Lazăr aleargă cu greutate dar este lăudabil efortul său!

maratri: Ribery atacat de Luchin

maratri: Presează Bourceanu

maratri: şut de la distanţă

maratri: al Franţei

maratri: prinde Tătăruşanu

maratri: o brazdă te poate califica la euro!

maratri: Aşa au zis.

…

maratri: ultimul minut al primei reprize jucate vreodată pe Arena Naţională

maratri: murmurul spactatorilor copra rumoarea brazdelor sărite din teren!!!

maratri: acoperă*

maratri: multe minute de prelungiri

maratri: 3 minute

maratri: Evra cred că şi-a înfipt piciorul în gazon!

maratri: aşa cică

maratri: e însoţit în afara terenului în vreme ce 55.000 de oameni cântă pt România.

maratri: Suporterii se manifestă la înălţimea decorului.

maratri: Remarcăm o prima repriză în care Franţa nu a avut nicio jumătate de ocazie!

maratri: Marica

maratri: Rami nu se complică.

maratri: Ştie ca Marica este foarte periculos.

maratri: Are 90 de Kg.

maratri: Dacă ar fi încercat o preluare, cu gazonul ăsta şi-ar fi pus sănătatea în pericol!

maratri: Fluier de final!!!!!!!!!!!

maratri: 0-0

maratri: Noi rămânem cu regretul

maratri: că la una din cele două ocazii pe care le-am avut, mingea nu s-a dus în poartă.

maratri: PUBLICITATE!!!

maratri: URSUS

Tu: coco, m-ai distrat copios

Tu: stai

maratri: da

maratri: cel mai tare meci ever!

Tu: atmosfera pe Arenă?

maratri: publicitate

maratri: fete frumoase

maratri: copii

maratri: lumea cuminte

maratri: ţipă, urlă, mişto

maratri: luminat mişto

maratri: au filmat din elicopter

maratri: stadionul plin

maratri: da' gazonul varză

maratri: Şi în seara asta nu mai văd Dr Grey.

maratri: Ce faci acolo?

Tu: Am ajuns la Pr\G 871.

maratri: Nici eu nu am văzut meciul....

maratri: L-am ascultat. L-am scris.

maratri: Da' să vezi ce o să îl comentez mâine!

maratri: dau şi citate!

maratri: Mâine seară vine mama.

maratri: Hai, fă treabă acolo!

maratri: Trebuia să ai TVR selectat deja.

maratri: cică: Ches că se? aveţi pană

maratri: Allez la mine

maratri: auzi bă?

maratri: ce e, bă?

maratri: ce vor mă, francezii ăştia la masă?

maratri: mămăligă cu ceapă, cică e Realte rumen de la pei

maratri: ce vrei, mă? nişte ţărani!

maratri: Asta a fost o reclamă

maratri: dar nu ştiu la ce.

maratri: E aşa cald, coco....

Tu: Aici azi a fost 17 grade.

maratri: aoileu

Tu: friguţ

maratri: aici au fost vreo 33-34

maratri: Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătăţii!

maratri: hai

maratri: din nou pe aceasta arena de secol 22

maratri: care, iată, arata cum visam cand eram mici

Tu: Nu e chiar asa

maratri: aşa zic ăştia!

Tu: ştii ca maratri am fost acolo

maratri: au început să comenteze

Tu: Ok

Tu: Bagă, Coco!

maratri: o repriză după care nu putem trage foarte multe concluzii

maratri: am reuşit să îi închidem pe francezi

maratri: ne putem lăuda cu două şanse de gol

maratri: ambele plecate de la Bănel Nicoliţă

maratri: ce mişto se vede

maratri: din elicopter

maratri: arată bine Bucureştiul

maratri: e bijuteria noastră

maratri: aplaudă intarea Joseph Blattre preşedinte FIFA

maratri: intrarea pe teren e aplaudată

Tu: îţi creşte inima, Coco?

maratri: ei, da

maratri: mă distrez, îmi place

maratri: intră şi francezii, în acelaşi dispozitiv

maratri: o muuulţime de tipe

maratri: Căpitanul Hugo Lloris, un căpitan foarte sigur

Tu: Cred că ţi-ai ratat vocaţia

maratri: Mircea Sandu îşi fixează cronometrul

Tu: Comentatoare 

maratri: Luchin, Goian, Chiricheş, Cociş, Tănase

maratri: ei, da, redau ce zic fraierii ăştia

maratri: este o primă lovitură de colţ pentru Franţa

maratri: Martan

maratri: se bate repede până la Riberi, care o întoarce către careul nostru, Goian

maratri: Ramir şutează

maratri: mingea se duce departe. Rami este un foarte bun executant al loviturilor libere.

maratri: Nu am înţeles nimic

Tu: eu pot să văd faza

maratri: Luchin nu a vrut să rişte la atacul lui Riberi

maratri: cursa lui Bănel

maratri: Marica

maratri: o centrare care vine

maratri: oooo

maratri: ce a încercat

maratri: acolo

maratri: Rami a atins mingea

maratri: am mai beneficiat noi de un 1-1 la Paris

maratri: o noua fază fixă

....

Tu: Nu găsesc postul cu meciul

maratri: Franţa insistentă

maratri: Bourcean şi Luchin nu reușesc să îi oprească pe francezi

maratri: scapă mingea în afara terenului

maratri: Evra

maratri: Riberi

maratri: Nicoliţă

maratri: aruncăm de la margine

BUZZ!!!

BUZZ!!!

maratri: da

maratri: ce e?

Tu: am intrat în cameră

maratri: bun

maratri: şi

maratri: ?

maratri: gata

Tu: am închis tv că nu găseam meciul şi nu mai aveam baterie

maratri: ok

Tu: nu, Coco

Tu: mai zi

maratri: Nicoliţă îl presează pe Hugo Lloris.

maratri: Luchin

maratri: a revenit Bourceanu

maratri: Goian

maratri: Tănase, Tănase elimină doi adversari din joc

maratri: De astfel de faze are nevoie arena nationala!

maratri: prea mult entuziasm la Bănel la această fază

maratri: mult efort puţin confort la aceasta fază!

maratri: 34 de grade au fost azi

Tu: da' acum ?

maratri: dar căldura dată de public ar trebui să nu moleşească jucătorii

maratri: jocul place

maratri: este antrenanttătăruşanu

maratri: hai Tătăruşanu

maratri: excelent Tătărușanu

maratri: Martan, Valbuenna

maratri: Centrează Valbuenna, prinde Bourceanu

maratri: suntem defensivi

maratri: creşte presiunea Franţei

maratri: Ribery Ribery Ribery

maratri: ce acţiune a născocit Ribery!

maratri: un dribling!

maratri: făcuţi mat Raţ, Bourceanu

maratri: mat adică şah mat

maratri: Abidal respinge din faţa lui Marica

Tu: mă doare rău picioruşu'

maratri: Excepţiiiiiional serviciul lui Bogdan Stancu!!!!!

maratri: aauuuuuuuuu, Coco

maratri: nu îţi mai zic de ăştia

maratri: joacă în draci

maratri: foarte aproape de gol

Tu: ba da, te rog

maratri: Nicoliţă trece la centru

maratri: Mingea i-a ţopăit în faţă lui Bănel 

maratri: Ribery nevoit să trimită în spate lui Evra

maratri: francezii se duc cu jocul în partea dreaptă

maratri: Benzema

maratri: Chiricheş şi Luchin încearcă să îl oprească

maratri: Bănel niciodată nu se vaită

maratri: nu simulează

maratri: dar e jos

maratri: Ribery cred că i-a facut ceva.

maratri: era sa ne dea Ribery ăsta un gol mai devreme

maratri: cică un sfert de oră până la pauză

maratri: a greşit

maratri: până la final

maratri: 0-0

maratri: Bosnia şi Belarus-ul sunt la egalitate

maratri: Bosnia conduce tot cu 1-0

maratri: ?

maratri: nu înţeleg

maratri: Bourceanu

maratri: Stancu

Tu: de puncte poate

...

maratri: la centru

maratri: mai sunt 12 minute

maratri: Francezii nu se grabesc

maratri: Sagna

maratri: Goian

maratri: foarte bun Goian

maratri: sigur în apărare

maratri: se complica francezii şi ne dau mingea

maratri: Bourceanu reacţionează şi vrea să îl pedepsească pe Martan

maratri: îl linişteşte Benzema

maratri: e bine să ai tupeu

maratri: te ajută

...

maratri: supărat

maratri: Piţurcă

maratri: nu a fost un meci foarte foarte spectaculos dar a fost un meci intens, un meci de luptă

maratri: (cum o fi asta?)

maratri: Piţurcă încearcă să găsească soluţia magică

maratri: Goian

Tu: cum ?

maratri: Tănase l-a dezechilibrat prin săritură pe Martan

maratri: Ribery scapă mingea în afara terenului

maratri: parcă avem tranşee pe teren

maratri: iese Marica 

maratri: intra Gigel Bucur

maratri: ce e deasupra terenului nu concordă deloc cu tranşeele de pe teren

maratri: Bucur intră când nu mai poate face nimic

maratri: dar peste ani va spune nepoţilor

maratri: Încă 2 minute

maratri: Luchin aruncă de la margine la Bourceanu care se g

maratri: grăbeşte

maratri: se derulează în bara de jos asistenţa tehnică

maratri: publicul fluieră

maratri: vrea ca România să atace

maratri: Bosnia are deja 4 puncte în plus

maratri: Tănase

maratri: Bucur

maratri: incomodat

maratri: de acele brazde

maratri: i-a intrat jumătate de picior

maratri: ultimile secunde

maratri: 20 sec

maratri: din prelungiri

maratri: şi-a revenit Sagna

maratri: spectaculos

maratri: a sărit peste primul rând de reclame

maratri: Final

maratri: gaaaaaaaataaaaaaaaa

maratri: 0-0

maratri: Bonjour Tristesse

BUZZ!!!

Tu: adormisem, Coco...

BUZZ!!!

BUZZ!!!

maratri: io sunt chioară

maratri: m-ai lăsat aici să bat câmpii

Tu: schlafen ?

Tu: nu

maratri: hai la culcare

Tu: căzut ochii în gură

Tu: preţ de fracţiune

maratri: de ce nu mi-ai zis?

maratri: gata

maratri: la culcare

Tu: păi, o dată m-a ajuns oboseala

maratri: sunt frantă

maratri: şi nu mai pot nici eu

maratri: am ţăcănit aici atâta

Tu: te sărută Coco

Tu: cel mai tare meci pe care l-am "văzut"

Tu: ne-am distrat

maratri: am muncit

Tu: dacă am fi  câştigat şi meciul era şi mai şi

maratri: hai, la somn

maratri: o fi şi mâine o zi

Tu: pup

maratri: pup şi eu

Tu: eeee

maratri: ?

Tu: iau motocicleta aia?

maratri: nu iei nicio moto

maratri: somn

Tu: ieftină

maratri: gata

maratri: nu

Tu: ok

Tu: iau numai o roată

Tu: şi casca

maratri: da, le pui lângă pipa englezească

maratri: noapte bună

Tu is typing a message.

Tu: somn uşor

maratri: somn uşor

Semne de frumuseţe

Fetiţa are o seringă şi o pacientă permanentă. Seringa i-a lăsat-o drept amintire asistenta care a tratat-o la domiciliu impotriva unei viroze căpătate la gradiniţă, iar pacienta ei este mamaia. Micuţa crede cu tărie că, dacă o tratează bine pe mamaia, acesteia o sa ii creasca alt sân pe locul celui extirpat.

  O controlează zilnic, tot aşteptând ca în locul cicatricei lungi să fi crescut, graţie tratamentelor ei meticuloase, "sâsa" multaşteptată.
   Pentru cea mică, mamaia este aşa dintotdeauna, dar ea încă nu se învaţă cu ideea. De fiecare dată când mamaia se întoarce de la doctor, de la unul adevărat de data asta, copila zburdă fericită văzând-o cu sânii amândoi la locul locul lor.

      "Mamaie, ţi-a pus doctorul sâsa la loc?" Abia apoi se dumireşte că, în locul cu pricina, mamaia şi-a pus balonul ăla greu şi mare, care de obicei zace acoperit cu un şervet pe noptieră. 

   " Da' te-a durut, mamaie, când te-a tăiat? Mai lasă-mă să văd o dată!" şi o trage iar de bluză să vadă cu ochii ei acel loc neted şi rozaliu. 

  Fetiţa povesteşte tuturor despre mamaia ei fără un sân. Când o întâlnesc, îmi sare repede în braţe. Ne alintăm puţin şi nu durează mult până începe să mă controleze în decolteu. E totul în regulă acolo, mă strânge tare-tare lângă obrazul ei şi-mi spune la ureche că mamaia e bolnavă... 

  Aş vrea să găsesc formula magică prin care să îi explic acestei mici făpturi că o femeie, chiar şi fără sâni, e tot frumoasă, tot plină de iubire, tot femeie. E o problemă pe care nici adulţii nu o înţeleg.

  Atenţie, fetiţei nu pot să îi servesc baliverne şi cu mamaia am vorbit deja. Nu are de gând ca, la peste şaizeci de ani câţi are, să-şi pună silicoane, fie ele chiar subvenţionate de către stat. Suntem trei generaţii şi toate trei dezbatem intens problema asta.

  Cred însă că mamaia va rămâne până la capăt pacienta de suflet a nepoatei sale şi-şi vor răspunde una alteia la întrebări fără să le înveţe nimeni cum s-o facă.

"Ţine-te de flanel!"

   "Ţine-te de flanel!", vorba lui nea Mihai când îl învăţa pe fiu-său că în viaţă nu contează să fii băgat în seamă, ci doar să fii în rând cu ceilalţi. Că n-are sens să fii în frunte, primul, ci doar să fii acolo, printre ei, aproape. Ca la pomană, la veşnica pomenire, unde nu este important să apuce toată lumea de colivă, ci să se ţină de haina celui mai apropiat. O undă din vibraţia încărcată de har vă va ajunge şi pe voi.O lingură din arpacaşul dulce vi se va împărţi şi vouă şi poate chiar veţi nimeri o bombonică dură, cât să vă zdruncine ameninţător smalţul danturii cu greu tratate în multiple rate.

  Un preot care te îndrumă este un trainer bun. Aşa am gândit la ultima slujbă importantă din viaţa mea. De parcă văd doar traineri peste tot. Şi, mai ales, când nu te lasă să te înfrupţi, nu o să spună niciodată "Să n-o iei personal!" Iar când te împărtăşeşte nu  te evaluează pozitiv, zicând: "O fac pentru că ai nişte merite deosebite!" E lucru mare să fii preot, iar despre ce înseamnă să fii trainer, încă mai învăţ.

  Mă simt însă inspirată şi n-am de gând să mă ţin de flanel.

  Pe nea Mihai şi pe băiatul lui nu i-am văzut de-o viaţă.

  Aşa că pot să vă îndemn, ei n-au cum să mă audă: dați drumul la flanel și fiți voi înșivă!

Paie în burtă

    Sunt amintiri de care nu ne putem descotorosi, care stau agățate de noi și care punctează diverse momente din viață cărora, cel mai adesea, nu le imprimă nicio semnificație ulterioară.
    O să vă povestesc despre ceea ce cred că este prima amintire din viața mea, produsă de o întâmplare nefastă petrecută în satul natal al mamei mele, în Bălțații Noi, devenit apoi Valea Râmnicului.

    Aveam puțin până în doi ani și îmi amintesc că mamaia mă căra cu ea de mână pe ulița satului în sus să vedem și noi femeia moartă pe care aveau să o taie pe burtă niște doctori și să o umple apoi cu paie. Amărâta, al cărui nume mama încă s-ar putea să îl mai știe, își luase viața singură și, dacă aș face niște cercetări amănunțite, poate că aș afla acum și motivul. Mai știu că eram așa de mică, pentru că mama n-a însoțit-o pe mamaia să vadă evenimentul de teamă să nu lepede, gravidă fiind cu sora mea mai mica cu doi ca mine. Așa că m-a trimis pe mine, făcând, inconștient, să prindă rădăcini în memoria mea această primă amintire, formată aproape numai din cuvinte, din imaginile din mintea mea a unei burți spintecate, a unor paie care aveau să fie îndesate într-un pântece golit, din tulburarea unor oameni buluciți pe turmulucii unui gard și din parcursul unui drum de țară ce parcă nu se mai sfârșea.

    Toate celelalte amintiri ale mele sunt ulterioare acesteia și, slavă Domnului, sunt destule!

   Știu că sunt alții care au amintiri și mai precoce, soțul meu, de exemplu, își amintește că era în landoul cu care îl plimba mama sa și, probabil când se plictisea în timpul staționărilor prea lungi, răsucea cu degetele de bebeluș ceva mai răsărit piulițele care reglau mânerul căruciorului.

    Iar dacă aș lansa o provocare să aflăm cui îi revin în minte imagini și întâmplări atât de timpurii, cu siguranță ar fi destui care să recunoască a avea în cotloanele memoriei astfel de amintiri fragmentate, care dau startul conștiinței de a fi a fiecăruia din noi.

    Nu e că până atunci nu am fi fost oricum înzestrați cu conștiință, că nu am fi fost vii, sunt studii care spun că suntem conștienți de noi încă mult înainte să fim recunoscuți ca atare.

    Ne creăm amintiri în fel și chip, ne întâlnim și povestim doar-doar  am putea descoperi și am putea pune cap la cap crâmpeie dintr-un trecut comun. Ne bucurăm când firele se leagă. Cel mai frumos e când trăim din plin, clădind viitoare amintiri durabile. O amintire poate să doară, să nedumerească, să înfurie, să întristeze, să încânte, să ne facă mari. Sunt crescută din amintiri și le plâng pe cele transformate de-a lungul timpului.

    Oricare dintre ele poate fi reținută într-un fel sau altul așa încât să poată fi apoi redată.

    Dar despre ultima amintire pe care ar putea să o aibă cineva, cine ce va putea să povestească?

    Așa că mă bazez pe voi că o să știți să aveți grijă de propriile voastre amintiri.

                                                                                                     În fotografie Darius Diaconeasa

Îngerul bicicletelor

   

Cu vreo optsprezece ani în urmă, tata mă aştepta să vin acasă, în gara din Râmnicu Sărat, făcând trei'şpe - pai'şpe pe peron dintr-o parte în alta, într-un hal de surescitare cum nu îl mai văzusem până atunci. "Mi-au furat picioarele, mi-au furat bicicleta!", bolborosea ca un curcan zburătăcit. Păţise asta cât eu fusesem la examene, se întâmplase la noi în târg, în piaţă. Rămăsese fără bătrâna lui bicicletă, un Tohan verde "de damă", cumpărat aşa, fără cadru, anume să putem învăţa şi noi, fetele, s-o călărim băieţeşte, nu numai frate-miu. Ne-am rupt, pe rând, genunchii fiecare dintre noi,  ne-am disputat-o aprig, am tras-o la sorţi, am pus-o premiu, dar, mai ales l-a purtat pe tata de două ori pe zi la ţară, vreo 6 km dus-întors în două ture, unde hrănea câteva orătănii şi un câine credincios, indiferent de anotimp. N-a mai găsit-o niciodată şi nici alta n-a mai putut să-şi ia. Da, dacă ar fi fost să îi fi făcut vreodată tatălui meu un cadou adevărat, altul decât veşnicele perechi de şosete, acela ar fi fost o bicicletă. Tata s-a prăpădit și am ratat ocazia, aşa cum am ratat eu multe altele. Dar nu de toate îmi pare atât de rău.

    Ieri după masă, în Piaţa Obor, ni s-a furat bicicleta, de fapt un triciclu nemţesc pentru adulţi, dotat cu un coş de cumpărături între cele două roţi din spate. Şi nici măcar nu era a noastră! Eram cu soţul meu la cumpărături, nişte cartofi, vreo două vinete, un pepene, ca fiecare. Când ne-am întors la locul special amenajat, acolo unde priponisem tricicleta, nu ne-a venit să ne credem ochilor. Puhoi de lume peste tot, târgoveţi în toate părţile, bodyguarzi de la BGS, precupeţi şi hoţi! Toţi la vedere, mai puţin hoţii. Nimeni nu ştia nimic, nimeni n-a remarcat vehiculul furat, pe care, dealtminteri, îl admiră toţi trecătorii cu nesaţ. Era penibil, eram nişte caraghioşi, cum să ni se umfle ditamai tricicleta într-un loc unde până şi un ardei iute se negociază înainte de a fi băgat în traistă?

    Eu m-am întors acasă cu cartofii doldora în braţe, abia mascând cu ei inima-mi grea de supărare, iar soțul meu a plecat cu un echipaj la secția de Poliție pentru mai multe declarații. Furtul, pe de o parte, iar pe de alta acoperirea pagubei față de proprietar, ori tricicleta ori contravaloarea ei de vreo patru sute de euro, ne înghețase sufletul.

    Seara târziu, derulam înapoi filmul poveștii amândoi și ne dădeam seama că au fost niște momente care ni se păruseră suspecte. Un individ care s-a întors din drum, călare pe propria lui bicicletă și care, văzându-l pe soțul meu că proptește tricicleta în rastel a venit și și-a legat-o pe a lui alături, de o balustradă. Chiar ne-am gândit, fiecare în parte, de ce n-a pus-o și el în rastel, paralel cu a noastră. Probabil ca să poată acționa rapid, să aibă loc de acțiune. Ne-a mai trecut prin cap că a avut, cu siguranță și complici, probabil că ne-au urmărit prin piață și au ținut de șase cu telefoanele mobile. O treabă ca asta nu poți s-o faci decât în cârdășie. Și cei de la BGS, ei ce păzeau de fapt? Să numere grăunțele de pe știuleți, să iasă toate la inventar? Să nu se ia de gât cumpărătorii și vânzătorii când nu le ieșea tocmeala? Se pare că nu fără motiv un agent de la secția de furturi, un soi de ”copoi” cam ca Tommy Lee Jones din ”Evadatul” le-a spus mârâit printre dinți: ”Aveți grijă, știți că în vremurile astea greu se găsește un loc de muncă!”

    Ne găseam vinovați și noi, că lacătul cu care soțul meu a blocat roata n-a fost destul de solid, că am fi putut fi mai atenți la semnalele din jur, că am fi putut să ne grăbim. Că n-ar fi trebuit să fim atât de relaxați în piața cea mai mare a Bucureștiului, ziua-n amiaza mare! Nu mai vorbesc de explicațiile pe care a trebuit să le înșirăm în fața de acum ex-proprietarului  tricicletei, de comentariile filozofice că astfel de necazuri fac parte din viață și de angajamentul de a-i procura un alt vehicul de același tip.

    Aproape de miezul nopții a sunat telefonul. ”Copoiul” de serviciu ne-a anunțat că tricicleta a fost semnalizată de un agent de pază ca fiind abandonată undeva în piață.

    Să mergem la secție să o ridicăm.

    Nu știu dacă există un Dumnezeu al bicicletelor furate, dar am simțit intens că azi noapte un înger al acestora ne-a vegheat. 

Bocceluţa

Bocci e ultima venită. S-a ales cu numele acesta pentru că e boccie, aşa de urâţică încât m-a bufnit râsul în secunda a doua după ce-am văzut-o. Tărcată, că nici nu-ţi dai seama ce expresie are, seamănă la fel de bine cu o maimuţică dar şi cu o mangustă. Cum să combini aceste două animale astfel încât să iasă o pisicuţă este un mister pe care nu încerc să-l descifrez, prefer s-o tachinez cu numele acesta caraghios şi gata.

 "Avem o pisicuţă." "Şi cum o cheamă pe pisica voastră?" "O cheamă Bokcy!" De parcă ştie cineva de unde i se trage numele! E suficient de sonor ca să răspundă când o chem şi destul de exotic pentru un animăluţ cu o făţucă în patru culori precum a ei.

Păi da, te îndeamnă la diminutive fără să vrei, trebuie s-o alinţi cumva ca să poţi depăşi bariera legată de aspectul fizic.

Taică-său e campion, cu pedigree, aşa s-a lăudat doamna de la care am luat-o. Un ditamai motanul albăstrui, fosta stăpână cică e "Chartreux", dar soţul meu este convins că e un "British Shorthair", în orice caz un căpăţânos de zici că tocmai înghițise un vrăbioi. Pisica mamă a fost prezentată ca "Angora", dar e o birmaneză, cel mult o pisică de Bali. Şi mie la telefon mi-a vîndut gogoşi, mi-a zis de Bocci că e băieţel, când colo, cele două probe, a sexului şi a puricilor, le-a ratat cu brio.

Ei, uite de aceea am dat pe ea  numai un leu, cât să nu-i fie de pomană pe lumea cealaltă fostei stăpâne. Că n-are caractere clare de la niciunul din părinţi, dacă ar fi fost toată albastră sau întreagă bej, cafea cu lapte, ar fi putut să treacă drept rasată, aşa, au scos-o din baia întunecată ţinând-o de gât ca pe o jivină, am schimbat două vorbe în hol şi gata adopţia. Riscantă treabă. Bocci are pe faţă mai multe culori, predominant e neagră, se disting apoi clar urme de roşcat şi de alb, iar tâmplele-i sunt vineţii, de parcă tocmai a fost tamponată cu albastru de metil. Pisică de război. Pisică glonţ. Bombardament. Pisică de asalt.

Bocci urmează lungului şir de animale care mi-au fost dragi. Codiţă, căţelul roşcovan, numit aşa pentru că tocmai citisem Băiatul din cămaşa cu cai, şleahta fără sfârşit de motani maidanezi Vasilică, căraţi de prin subsolul blocului spre disperarea mamei, apoi pisica Xena cea cu ochi violeţi, care m-a umplut de bube și pe care un veterinar mi-a recomandat să o tratez definitiv "cu un pietroi în cap". 

Au fost apoi Dolly şi Micky, o căţea dobermann, corcită şi ea şi un motan birmanez, o vietate seducătoare. Cu Dolly am dormit în pat un an, până s-a făcut prea mare ca să mai avem loc una de alta, iar Micky, motanul, din devotament, ne aducea ofrande din cartier alţi pui de pisoi pe care îi ucidea. 

Dolly s-a prăpădit la 12 ani, bolnavă, iar Micky s-a sfârşit în urma unei bătălii cu un câine. Stăpânul acestuia şi-a asmuţit animalul cu cruzime, însetat de victoria rasei câineşti asupra celei pisiceşti.

Au fost vietăţi dăruite sau pripăşite, nu contează, ne-au ţinut inspiraţi, îndrăgostiţi, uimiţi. 

E rândul lui Bocci. Când o alint, îi zic Boccellina sau Bocceluţa. Încă nu ne cunoaştem bine, încă e temătoare şi distantă. Acum doarme, leşinată după o zi de joacă, zvâcneşte în somn şi suge din reflex, cum făcea până de curând la ţâţa mamei ei.

Să nu facem confuzii.

Bocci nu e copilul meu, eu nu sunt mama ei.