Ăștia de la Masterchef gătesc homar și ce se mai izmenesc!
Mi-am adus aminte că, acu' vreo opt ani, la Râmnic, soțul meu a cumpărat vreo trei kile de raci de la un pescar, îi negustorea la noi pe stradă și Voicu, amator de delicatese și dornic să mă supună unor experiențe culinare noi, i-a cumpărat pe loc. M-am lamentat eu că nu știu să îi fac, că nu am mai gătit niciodată raci, că la mama acasă nu am mâncat așa ceva... Pe atunci locuiam cu socrii mei, pe atunci trăia și mămuca, soacră-mea, Dumnezeu s-o odihnească!
A pus Voicu mâna, a opărit racii și ne-am prostit la masă toți în fața unor castroane pline de clești și de antenuțe rășchirate, dându-i soțului meu satisfacția de a ne arăta cum se desfac și cum se savurează bucățile din care sorbeam un pic de carne albă, dulce.
Am plecat de acasă, iar când ne-am întors, seara, am întrebat-o pe mămuca unde sunt racii noștri, să încheiem seara copios.
Iar ea, smerită și triumfătoare în același timp, ne-a zis că i-a aruncat la găini, că n-a suportat gândul că noi, copiii ei, am putea continua să mâncăm așa ceva.
Racii pe care nu i-am mai mâncat au fost cei mai buni din viața mea. Delicatese de dragoste.
