Un tătic şi un Crăciun

Miruna

Povestea este scrisă de fratele meu, Cristi Brătulea! Eu i-am pus doar diacritice şi câteva virgule...  

                                                                                                                                          

    Joi noapte Mirunei i-a fost cam rău, a tuşit într-una. Dimineaţa, când a dus-o Aurora la creşa, a informat-o pe Magda, educatoarea. După amiază - amândoi la serviciu. Aurora a uitat telefonul acasă. Mă sună pe la 16:30 şi-mi spune că Mirunei i-a fost rău, temperatura şi tuse şi i s-a dat tratament la creşă. Acum era acasă şi dormea. Am stabilit sa mergem cu ea la urgenţe în spital, când o să vin şi eu acasă, după ora 18. Am sosit şi Aurora îmi spune că la creşa a avut 38 cu 2, i s-a dat Ibalgin şi la 2 ore după ce a luat Ibalginul avea 38 cu 5. Nasol!

    S-a trezit pacientul. În timp ce o îmbrăca, noi discutam despre starea ei de sănătate. Şi-a dat seama unde vom merge şi a început... infernul: "Nu vleaaauuuuu la Alinaaaa!", Alina fiind medicul ei de familie."Nu mergem la Alina"! Nuuuuu vleauuuuuu la doctoooor!" "Mergem doar la plimbare cu maşina! Nu vrei sa conduci tu?" "Nuuuuuuu, nuu vleaaaauuuuuu!" Am luat-o în braţe şi ne-am dus la maşina. Eu în spate cu ea, Aurora la volan! În spate, stând cu ea, m-am simţit ca-n mijlocul galeriilor reunite stelisto-rapidisto-dinamoviste! "Nu vleauuuuuuuuuu la doctooorrr! Nu vleaaauuuuuu injecţiiiiiii!" Dacă aş deschide trapa, mi s-ar face loc mai ceva ca celor de la Smurd! 

    Ajungem la spital. Ne dăm jos. Închidem portierele. "Nuuuuu vleaaaaauuuuu la doctorrrrrrr! Nu vleau injecţiiiiiii!" Oare de ce portarul a intrat în gheretă?! O fi izolată fonic, îmi spun! Trecem de poartă.Cu fiecare pas, decibelii emişi de Miruna îşi fac simţite efectele! "Nuuuu vleauuuuuuu la doctooorrrr!", motoarele unui Boeing la decolare sunt "mici copii" pe langă ce "scoate" Miru! "Nu vleauuuuu injecţiiiiii"! Toate privirile celor aflaţi în curtea spitalului sunt pe noi!   Timpul s-a oprit in loc: bârfele pacientelor ieşite-n curte sau pe geamul saloanelor au rămas în vânt, fumul celor care au ieşit la o ţigară parcă a îngheţat! Mai avem cam 15 m. Se văd treptele şi uşa salonului de primiri urgenţe. În timp ce Miruna "scandează" "nu vleauuuuuu la doctorrrr!", trecem pe lângă maşinile parcate în interiorul spitalului şi observ cu coada ochiului cum două din ele încep să clipească din stopuri şi semnalizări! Mde, sensibile(scumpe)! 

    Ajungem la trepte şi, în timp ce le urcăm, îmi imaginez că asistenta este deja cu uşa cabinetului deschisă, aşteptându-ne. Intrăm în sala de aşteptare şi-mi revin. Nici gând de asistentă în pragul usii! O fi având pacient... Mă apropii de uşă. "Nu vleauuuuuu la doctooorrrr"!, ecoul sălii de aşteptare amplifică "dorinta" Mirunei!" Cioc-cioc"!, nu aud nimic şi deschid uşa încet. În spatele unui birou, o asistentă e cu privirea într-un monitor. Studiază sau e pe Facebook! "Nu vleauuuuuu!" "Ce a păţit?", i-am citit pe buze. Tuse... temperatură...! Ridică un receptor şi vorbeşte cu cineva. "Recitalul" continuă! "Haideţi s-o cântărim până vine dl. doctor!" "Nu vleauuuuu"! 11 kg are... modelul meu! Aeromodel! Cu plămâni de Boeing!
    Se deschide uşa. "Bună ziua - bună ziua"! "Ce a păţit copilul?" "Nu vleauuuuu la doctorrrrr, nu vleauuuuuu injecţiiiiii"! E rândul medicului să-mi citească pe buze: tuse... temperatură....! A scos stetoscopul şi ascultă pe Miru. "Nu vleeeaaaaauuuuuu!" "La plămâni nu are nimic!" Mi s-a luat o piatră de pe inimă! Mi se pare că şi Miruna s-a calmat la auzul vorbelor! "Hai să verificăm şi gâtul, vrei? Scoţi limbuţa şi facem aaaa!" Miruna-i calmă şi face ceea ce îi spune dl. doctor. "Şi gâtul este curat", ni se spune! Respirăm uşuraţi! Dl. doctor prescrie reţeta."Ştiţi, domnu' doctor, noi nu am vrea să-i dăm antibiotice!" "Nici nu este cazul"!

    O bucurie imensă îmi invadează tot corpul: este pentru prima dată când un medic de la urgenţă nu prescrie tratament cu antibiotice, sirop sau injectabil! Dl. doctor se ridică de la birou, îi dă Aurorei reţeta şi, în timp ce o mângâia pe cap pe Miruna, spune: "Mai sunt şi oameni cu caracter"!!! "Bună ziua şi serviciu uşor vă dorim"! Închidem uşa în urma noastră şi, în acelaşi gând şi timp cu Aurora, mă îndrept către avizier. Aurora: "Ce zi este astăzi?"Eu, aproape în acelaşi timp: "În cât suntem azi?" Luni, marti... Se deschide uşa cabinetului, iese dl.doctor. Trece pe lângă noi cu paşi repezi şi zâmbeşte. Şi-a dat seama ce făceam!

    Vineri, 10 mai 2013, medic de garda, dr. Crăciun!