Răfiţă, comunicare şi vaca de la ora 5

     

     Răfiţă e numele cu care îl alintăm pe Rafael, cumnatul meu spaniol. El nu înţelege diacriticele noastre, darmite să le şi pronunţe, aşa că el crede că noi îl chemăm Rafita, atunci când ne e foarte drag de el. Şi tare l-am mai îndrăgit în vara asta!

     Până să vină în vacanţă în România, nu spunea în limba noastră decât "Te iubesc!", aşa, pentru că era musai să-i satisfacă soră-mii o fiţă. La fel şi eu ştiam să spun numai "Amor di my vida", că atât m-a învăţat colega mea de la departamentul spaniol, iar asta, evident, era o declaraţie al cărei destinatar nu putea fi decât soţul meu. Însă călătorind noi patru atâtea zile într-o maşină, am avut parte toţi de o experienţă multiculturală.

     Şi să vă povestesc de ce. Singura care, în afara lui Rafa, mai vorbea spaniolă era sora mea, Auri. Aşa că, atunci când obosea să ne traducă, eu o dădeam în italiană, în speranţa că ar fi uşor de priceput în spaniolă parolele pe care le îndrugam. Greu de înţeles era însă soţul meu, care se încăpăţâna să îi vorbească despre "deutsches Autos", care-i ura "Gesundheit" la fiecare strănut alergic şi care, în trafic, se orienta ţinând-o când spre rechts, când, dimpotrivă, cu maximă viteză către links! Că, na, era pentru noi toţi o straşnică ocazie să ne întrecem în ştiinţele comunicării! Când vreunul prindea viteză la vorbit, ceilalţi săreau cu gura: "Che dice? Che dice?"

      A cincea voce din maşină era a GPS-ului, dezmierdat Marcellino de către Rafa , căruia i-a devenit mai mult decât simpatic atunci când a început să ne anunţe: "La-ba do-ba... La-ba do-ba..." Nedumerit, Rafa repeta cu maxim de sonoritate Laba doba, cerând explicaţii. "La a doua, Rafa, la a doua viraţi la... dreapta!" Dar n-a fost chip să-i reuşească pronunţia atâtor vocale una după alta.

     "Animalule!" şi "boule!", le-a învăţat însă rapid şi hai să dăm vina pentru asta pe traficul aglomerat. Zicea şi "apa plata" şi îi ieşea chiar bine, dar ce vorbesc eu despre apă?! Palincă! Să-l auziţi spunând "Palinca, por favor!" Îţi vine să scrii scenariul unui film numai pornind de la cuvintele astea: "Palinca, por favor!"

     Prin munţii Buzăului, către seară, pe marginea unui şanţ trecea o femeie purtându-şi de lanţ vaca înspre casă. De acum înţelegeam ce vrea să spună. Şi-a zis aşa, uimit: "În Spania, la ora asta, se iese cu căţelul la plimbare, după siestă. Să-i vezi pe ai noştri cu potaia, ţinând afectaţi punguţa şi lopăţica pentru răhăţei. În Anglia, la ora 5, toţi englezoii fandosiţi îşi servesc ceaiul, numai la voi, în România, la ora asta se ţine companie vacilor pe drumul către casă! N-am pomenit aşa ceva!" (mă rog, aţi înţeles unde am intervenit în text cu unele cuvinte ale mele...)

      Am râs şi-am plâns în maşină, aşa e, cum a recunoscut Răfiţă, emoţionat, la despărţire. Şi pentru că un lăutar i-a cântat "Ciocârlia"  la ureche, a interpretat şi el pentru noi "Y viva Espana", cu gesturi de toreador şi cu emfază de hidalgo. 

     Nu ştiu ce o să povestească în ţara lui, dar sigur, când o să-şi vadă conaţionalii cu javra seara la plimbare, o să-şi aducă aminte de vaca din Buzău!

Notă: În poză, detaliu de pe tricoul personalizat pe care Rafa l-a primit cadou!