luni, 24 noiembrie 2014

Lungul nasului



     Atâtea retuşuri şi atîtea operaţii! Ba nişte silicoane pe post de atribute feminine, ba nişte botox care să descreţească fruntea, ba un nas cârn în loc de unul borcănat, ba chiar pomeţi ciopliţi cu dalta sau ochi mai gogonaţi în loc de unii migdalaţi!
     Am încetat demult să mă întreb dacă viaţa mea ar fi putut fi alta dacă aş fi avut un nas mai delicat. Am încercat să fac substituiri virtuale, să "cer" un nas mai fin şi să-mi "ofer" dinţii la schimb.  Mi-am dat fără ezitare părul, când încă nu era argintat și am solicitat un nas fără cusur. Mi-am dat un metru şi ceva de piele și am vrut numai un nas în vânt. Mi-aș fi dat degetele lungi, cu tot cu unghii, doar ca să am un nas mai scurt. Am vrut să-mi dau și mintea, dar, fiindcă am cam stat în dubiu, mi-am zis că tocmai mintea e cea care refuză schimbul și n-am mai insistat. 
     Până la urmă, nici nu înțeleg ce mi-a venit așa pe nasul meu! Că eu nu mă privesc pe mine când vorbesc cu alții. Iar ochii mei se uită înainte, privirea mea este directă, nu m-am împiedicat nicând de nas dacă a fost vorba să ţin drumul drept. Când sunt înconjurată de alţi oameni, îi văd pe ei, nu mă gândesc la nasul meu, mă prind în conversații, mă las furată de idei, de glume, de povești. Ce-mi pasă atunci de locul pe care îl ocupă nasul pe figura mea? Focalizez direct la ţintă fără ca nasul să fie un obstacol.
     Dacă vezi numai nasul meu și nu mă vezi pe mine, învață să te uiți în sinea ta mai des ca în oglindă. Acolo, dacă priveşti atent, ai putea să găseşti ceva care să te înveţe fericirea. Te sfătuiesc să-ţi faci un selfie pe interior atunci când crezi că ești cel mai în formă.
     Şi dacă rezultatul nu te mulţumeşte, să ştii că nu e vina mea.


4 comentarii:

  1. Draga mea, ca de obicei ne rasfeti pe noi, cititorii, cu o noua lectura de cailtate! Nu pot decat sa fiu de acord. Esti prietena mea cea mai buna si asta numai pentru ca am avut norocul sa intalnesc un om de caracter, cu un suflet plin de poezie si conectata la oameni! Banuiesc ca cei care aspira la eterna frumusete fara batranete, nu mai au timp sau curaj (?!) sa se uite adanc in suflet si sa isi raspunda la intrebarea: ''oare ce imi lipseste de fapt?!''. Sau poate le lipseste tocmai abilitatea de a tine 'drumul drept'..?! Am lecturat cu placere, Alina

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Alina. Cei care aspiră la frumuseţe fără bătrâneţe sunt deja alt soi! Cunoaştem noi destui şi din aceştia! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit iar cu placere ce ai scris, cred ca ai dreptate.
    Pot vedea orice este vizibil cu ochiul liber sau chiar cu ochelarii mei roz.
    Din pacate nu ma pot vedea pe mine. Si daca ma uit in oglinda, vad poate doar ce vreau eu sa vad, nu vad realitatea, nu vad ce vad ceilalti cand ma privesc si mi-as dori sa pot face si eu asta, sa ma pot analiza din fata si din spate, sa imi vad umerii si felul de a merge si rasul meu cu ochii inchisi si gesturile as vrea sa-mi analizez.
    Dar sunt sigura ca si tu si altii va doriti acelasi lucru uneori.
    Stim ca orice este posibil. Cine stie ?
    Cred ca solutia ar fi o persoana care te iubeste si este sincera. Acea persoana ti-ar zice exact cum esti la exterior. La interior insa, doar tu si doar eu si doar noi stim cum suntem. Bogati sau putrezi.
    Cu drag, Dani P.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bogati sau putrezi, luminosi sau intunecati... Tu, Dani, stralucesti in spatele ochelarilor tai roz si mai ales atunci cand razi cu ochii inchisi!

      Ștergere

Ai avut un gând anume pentru care te-ai oprit aici? Ai vrea să-mi spui ceva? Ok!
Pe mine mă găsești aici. De ce să nu-mi vorbeşti?