- Gioni e numele tuturor câinilor comunitari din copilăria mea. ”Haai, Giioooniii!”, îmi răsună și acum în urechi, precum soneria unui telefon ieftin, o voce subțirică strigând un exemplar canin, masculul alfa al vreunei haite vagabonde. Trăind pe malul unei gârle, teama de a ne întâlni cu șarlele întărâtate era o constantă a aventurilor noastre copilărești. E clar că nu știam pe atunci să îi numim ”comunitari” și nu aveam habar ce-i ăla ”mascul alfa”. Ne tremurau nădragii pe noi, în explorările de-a lungul râului, de spaima de a nu da nas în nas cu boturile zbârcite și flămânde ale haitelor rătăcitoare.
Umbla vorba că Gioni era negru în cerul gurii, dar zău dacă avea vreunul din noi curiozitatea să probeze asta! Aveam mai multe superstiții, era de rău augur când ne împiedicam de vreo tivgă uscată demult de soare sau, brr, când descopeream vreun hoit care puțea de la distanță. Numai scandând ținându-ne de ciuf ”părul meu să crească și al tău să putrezească”, puteam spera ca soarta fatală a patrupedului să ne ocolească.
Nu-mi amintesc nicio apucătură violentă a câinilor asupra noastră, așa cum însă îmi aduc aminte de sila de a descoperi câte un exbiționist pervers printre tufișuri sau cum retrăiesc jalea familiei unui puști înecat în râul dealtminteri potolit. Să îți pierzi vremea hălăduind pe prundul gârlei implică să înțelegi ce e aceea libertate și care sunt riscurile ei.
Am fost la Giurgiu azi, la Dunăre, ditamai fluviul, nu acolo, o biată gârlă, ca Râmnicul meu Sărat. Nu am văzut pe nimeni care să facă pipi în Dunăre și nici să își arate fundul la bulgari, așa cum m-așteptam. Am pus de-un picnic pe faleză și ne-au înconjurat atâția câini, de ziceai, vorba aia, că sunt rămași de când cu turcii când i-au cerut la Istanbul, să-i scape de pisici! Nici vorbă să se lase alungați ușor! Știți cum se comandă ”Marș!” unui câine ca să îl faci să plece? Cu tonul cu care ai lătra ”Ham-ham!”, că trebuie să comunici cu patrupedul pe limba lui.
Nu îmi mai e frică de câini, oricât s-ar spune că sunt de negri în cerul gurii. Știu oameni, însă, atât de răi, încât atunci când iau avânt în lătrătura lor, îmi vine să le cer să ia o pauză să le verific bolta palatină. Ham!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai avut un gând anume pentru care te-ai oprit aici? Ai vrea să-mi spui ceva? Ok!
Pe mine mă găsești aici. De ce să nu-mi vorbeşti?