"Ţine-te de flanel!", vorba lui nea Mihai când îl învăţa pe fiu-său că în viaţă nu contează să fii băgat în seamă, ci doar să fii în rând cu ceilalţi. Că n-are sens să fii în frunte, primul, ci doar să fii acolo, printre ei, aproape. Ca la pomană, la veşnica pomenire, unde nu este important să apuce toată lumea de colivă, ci să se ţină de haina celui mai apropiat. O undă din vibraţia încărcată de har vă va ajunge şi pe voi.O lingură din arpacaşul dulce vi se va împărţi şi vouă şi poate chiar veţi nimeri o bombonică dură, cât să vă zdruncine ameninţător smalţul danturii cu greu tratate în multiple rate.
Un preot care te îndrumă este un trainer bun. Aşa am gândit la ultima slujbă importantă din viaţa mea. De parcă văd doar traineri peste tot. Şi, mai ales, când nu te lasă să te înfrupţi, nu o să spună niciodată "Să n-o iei personal!" Iar când te împărtăşeşte nu te evaluează pozitiv, zicând: "O fac pentru că ai nişte merite deosebite!" E lucru mare să fii preot, iar despre ce înseamnă să fii trainer, încă mai învăţ.
Mă simt însă inspirată şi n-am de gând să mă ţin de flanel.
Pe nea Mihai şi pe băiatul lui nu i-am văzut de-o viaţă.
Aşa că pot să vă îndemn, ei n-au cum să mă audă: dați drumul la flanel și fiți voi înșivă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai avut un gând anume pentru care te-ai oprit aici? Ai vrea să-mi spui ceva? Ok!
Pe mine mă găsești aici. De ce să nu-mi vorbeşti?