marți, 8 aprilie 2014

Cum am aflat că sunt afonă

   Am un coleg la departamentul IT foarte talentat. Şi nu vorbesc aici despre abilităţile lui informatice, deja, pentru mine, oricine ştie mai mult decât Ctrl+C/Ctrl+V, e as în domeniul ăsta, aşa încât el, pentru mine, face adevărate magii de fiecare dată când îi solicit intervenţia.
   E vorba de talentul lui artistic - cântă, susţine numere de stand-up, ce mai, se pare că, dincolo de biţişorii pe care îi gestionează zilnic în computerele noastre, are adevărate veleităţi artistice.
   Astăzi am vorbit cu el pe skype şi i-am zis că sorry pentru vocea gâjâită, dar sunt răcită şi sunt şi de felul meu afonă. Zice - n-ai cum să spui că eşti afonă, oricine poate să cânte măcar karaoke cu succes... Era drăguţ. Dar eu nu pot să cânt şi nici nu pot să trec peste argumentul ăsta fără să explic. Eu chiar n-am voce, sunt afonă.
   Dar tu cum faci să ştii atât de sigur asta?
   Păi stai să vezi, că ştiu de când eram mică. Pe vremea aia, existau celebrele concursuri artistice între şcoli, Cântarea României. Bineînţeles, copil cuminte, cântam şi eu în corul şcolii, vorba lui Gellu Naum în Apolodor, făceam şi eu ce-i mai uşor,/ cântam la cor. Participam conştiincioasă la toate repetiţiile, deşi mă cam mira că doamna profesoară mă tot schimba când la vocea a II-a, când la vocea a III-a...
În ziua spectacolului, pe scena Casei de Cultură, după ce ne-au aliniat frumos, pe mine într-o poziţie fruntaşă, deci bine conform criteriilor mele personale de pe atunci, înainte să ne dea tonul pentru repetiţia generală, minunata doamnă profesoară de muzică s-a apropiat de mine şi mi-a şoptit cu maximă blândețe: "Marinela dragă, pe tine te rog frumos să nu cânţi cu adevărat, ci doar să te prefaci!..." Așa că am făcut, cu un la fel de mare avânt patriotic, un redutabil playback.
   Şi totodată am aflat un adevăr despre mine pe care îl recunosc cinstit. Ştiu un singur cântec cap-coadă, "Broscuţa Oac" de Trio Grigoriu, pe care l-am învăţat pe dinafară ascultând o placă de vinilin a tatei până la epuizare.
   Aşa că, dacă mă invitaţi vreodată la karaoke cu gând să vă distraţi, atunci e musai ca mie să îmi asiguraţi înregistrarea asta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai avut un gând anume pentru care te-ai oprit aici? Ai vrea să-mi spui ceva? Ok!
Pe mine mă găsești aici. De ce să nu-mi vorbeşti?