Intersecţia asta o traversez zilnic. E o încrucişare de străzi atât de generoasă, încât o trec fără probleme. Nu e marcată în niciun fel, nu e trasată nicio trecere de pietoni, de semafor - nici vorbă! Oriunde te-ai afla pe parcursul ei, orice maşina te poate evita, mai ales că şoferii reduc viteza ca să se orienteze bine. Mi-am văzut, aşadar, de drum, chiar dacă, venind din aceeaşi direcţie cu mine am auzit un autoturism apropiindu-se din urmă.
Ei, dar nici n-am ajuns bine în mijlocul intersecţiei că m-am auzit claxonată. Şi mai mult, maşina care abia m-a depăşit, de fapt şoferiţa, ca să nu-i zic "blonda", s-a hotărât să mă civilizeze, descărcând prin geamul abia lăsat al portierei o doză de adrenalină:
"Tu numai pe mijlocul străzii ştii să mergi?"
"Dar tu nu stii să mă ocoleşti?", i-am replicat fudulă, cât să mă tutuiesc cu ea.
Puteam să-i spun: "Dar tu nu vezi că-i trecere de pietoni?" aiurea, ca s-o bag în ceaţă sau "Alo, tu n-ai văzut că-i verde?" aşa, să-i stea inima că, pusă pe arţag, ar fi ratat un semafor sau "Hei, eu am prioritate, că trec în fiecare zi pe aici!", doar ca să-mi marchez, dominantă, teritoriul.
Eu m-am gândit să vă povestesc asta aici, ea, înciudată, şi-o fi scos celularul şi s-o fi plâns de traficul aglomerat cuiva dispus s-o creadă... Voi poate daţi de ea în alte intersecţii, ale voastre. Daţi-i ignor total şi treceţi mai departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ai avut un gând anume pentru care te-ai oprit aici? Ai vrea să-mi spui ceva? Ok!
Pe mine mă găsești aici. De ce să nu-mi vorbeşti?